BALOG BARNA

Data naşterii: 28 iulie 1991
Locul dispariţiei: Marghita, jud. BIHOR
Vârsta la data dispariţiei: 12 ani
Data dispariţiei: 6 iulie 2004
Împrejurările dispariţiei: poliţia susţine că „a plecat voluntar de la domiciliu”.

 

 

 

 

 

Semnalmente:
Înălţime:1,40 m,
Greutate: 45 kg,
Păr şaten
Ochi căprui

NEAGOE ŞTEFAN ALIN

Data naşterii: 04.07.2003
Vârsta la data dispariţiei: 10 ani
Domiciliu: sat Recea, com. Punghina, jud. Mehedinți
Data dispariţiei: 19.06.2014
Împrejurări: la 18 iunie, Alin și fratele său, în vârstă de 14 ani, au plecat de acasă, în vizită, la verişorul lor, care locuieşte în satul Viaşu, aflat la o distanţă de 14 kilometri de Recea. Conform declaraţiilor fratelui mai mare, a doua zi, între el, Alin şi verişorul lor, în vârstă de 15 ani, a izbucnit o altercaţie; băiatul mai mare i-a luat la bătaie, iar el a reuşit să scape şi să ajungă acasă.
Observaţii: mama a anunţat la Poliţie dispariţia copilului abia în data de data de 8 iulie 2014, spunând că, în tot acest timp, l-a căutat singură, pe la rude.

Semnalmente:
Înălţime: 1,35 m;
Păr blond;
Ochi căprui.

La data dispariţiei era îmbrăcat în tricou de culoare roşie, pantalon lung, din stofă culoare albastră, iar în picioare purta sandale.

A fost dat în urmărire la nivel naţional şi prin Interpol şi în consemn la frontieră.

BUHAI ALEXANDRU – BENIAMIN

Data naşterii: 20.09.1997
Vârsta la data dispariţiei: 13 ani
Domiciliu: Periam, jud. Timiş
Data dispariţiei: 19.08.2011
Împrejurări: a fost văzut ultima dată în zona Periam Port, unde se afla la scăldat în apele râului Mureş împreună cu un prieten şi cu mama acestuia
Observaţii: poliţiştii au luat legătura şi cu autorităţile din Ungaria, pentru a vedea dacă pe teritoriul lor a fost găsită vreo persoană care să corespundă semnalmentelor.

Semnalmente:
Înălţime: 1,65 m;
Greutate: 40-45kg;
Ochi căprui;
Păr şaten, tuns scurt.

Semne particulare:
în partea stângă a gurii avea o pareză, buzele fiind lăsate în jos.

TOMA FLORIAN

Data naşterii: 27.12.1983
Vârsta la data dispariţiei: 16 ani
Domiciliu: com. Blejoi, sat Ploieştiori, jud. Prahova
Data dispariţiei: 19.01.2000
Împrejurări: în acea zi, a plecat de la Şcoala Specială Breaza, cu intenţia de a merge la domiciliu, unde nu a mai ajuns.
Observatii: conform datelor Poliţiei, minorul suferă de afecţiuni psihice.

AGACHE CRISTINA

Data naşterii: 13.03.1994
Vârsta la data dispariţiei: 14 ani
Locul naşterii: Tulcea, jud. Tulcea
Domiciliu: Sf. Gheorghe, jud Tulcea; fãrã forme legale: Tulcea, str. Taberei, nr. 46, bl. N3, apt.8
Data dispariţiei: 12.01.2009
Împrejurări: în acea zi, în jurul orelor 15:00, a plecat de la şcoalã şi nu a mai revenit acasã. Seara, în timp ce se afla pe faleza fluviului Dunărea, a sunat-o pe sora ei, i-a spus adio și a închis telefonul
Observaţii: în 2008, minora a avut o tentativã de suicid prin ingestie de medicamente.

Semnalmente:
Înãlţime: 1,55 m;
Pãr castaniu;
Ten deschis, acneic;
Ochi cãprui;
Constituţie atleticã.

Din obiectele de îmbrăcăminte se cunosc: o geacă neagră, fular cu modele geometrice, alb cu negru, pantaloni din blug albastru şi adidaşi de culoare maron.

NÃDÃŞAN SIMONA – NICOLETA

Data naşterii: 23.11.2002
Vârsta la data dispariţiei:8 ani
Domiciliu: Reghin, jud. Mureş
Data dispariţiei: 04.07.2011
Împrejurări: a plecat de la acasã pȋnã la magazin şi nu s-a mai ȋntors.

 

 

 

Semnalmente:
Înãlţime: 1,5 m;
Greutate: 35 kg;
Pãr negru, cârlionţat; lung pânã la umeri şi prins ȋn coadã;
Ochi cãprui;
Constituţie atleticã.

Semne particulare: are o aluniţă pe genunchiul drept

La data dispariţiei era îmbrăcată cu o bluză cu mânecă lungă, de culoare roşie, pantaloni de culoare roşie, iar în picioare purta papuci de culoare portocalie.

CIOBOTARU ANA-MARIA

Data naşterii: 19.11.2002
Vârsta la data dispariţiei: 8 ani şi 6 luni
Locul naşterii: Giurgiu
Domiciliu: fără forme legale în Căminul de nefamilişti – Zona Istru, judeţul Giurgiu
Data dispariţiei: 14.06.2011
Împrejurãri: în acea zi, în jurul orei 12:00, a plecat de la domiciliul bunicii sale să cumpere o îngheţată, de la un magazin din apropiere, şi nu a mai revenit.

 
Semnalmente:
Pãr ondulat, şaten, tuns până la nivelul umerilor;
Ochi căprui

Semne particulare:
– are pistrui pe ambii obraji

Când a dispãrut, fetiţa era îmbrãcatã cu pantaloni din material textil de culoare neagră, tricou de culoare albă fără mâneci, iar în picioare purta papuci din plastic de culoare neagră.

Articole despre acest caz

Fetiţă de 8 ani dispărută de două săptămâni
(Andreea Sminchişe, Jurnalul Naţional – 29 iunie 2011)

Avea 8 ani si jumatate. O chema Ana Maria, dar toata lumea ii spunea Pompi. Pentru ca ii placea sa bea cu pofta sucuri din peturi la jumatate de litru, atunci cand avea. Mama-sa a nascut-o cand avea doar 16 ani si a lasat-o in grija bunicii. In 2008 a plecat in Spania si nimeni n-a mai auzit de ea. Pompi a ramas in urma, intr-un cartier mizer din Giurgiu. A crescut si bunica-sa a dat-o la scoala unde, zice ea, „nu i-a placut”. N-a mers decat doua luni, dupa care si-a dat si ghiozdanul, si caietele, si uniforma unei verisoare. Ii placea, in schimb, sa se joace in cimitirul din cartier. Sa cotrobaie prin tomberoanele de langa bloc. Si sa manance inghetata, acadele si jeleuri colorate, ori de cate ori bunica-sa ii lua alocatia sau cineva se milostivea de mana ei intinsa la poarta cimitirului.

Acum doua saptamani, intr-o marti, a fost ultima zi cand Pompi si-a cumparat inghetata de la magazinul din cartier. Ultima zi in care bunica, verii si vecinii au vazut-o alergand fara astampar printre blocuri. Din 14 iunie, fetita pistruiata cu ochi caprui si parul ondulat a disparut fara urma.

„Casa” in care statea Pompi era… o camera. In nici 20 metri patrati, bunica o tinea pe ea si inca 7 copii – nepoti si o fiica de 10 ani. In incapere, ca si in toata cladirea fostului camin de nefamilisti din cartierul Istru, e o mizerie crunta. Pe jos sunt coji de pepene, bucati de paine, galeti cu rufe puse la inmuiat, hainute de copii. O perdea tine loc de usa, iar pe langa rama ferestrei, prin peretele stirb, bate vantul. Carcalacii se plimba peste tot, mustele si tantarii sunt la ei acasa. In coltul de la geam, atarnata pe perete, sclipeste colorat o instalatie de pom de iarna, intinsa intre doi Mos Craciuni soiosi. „Ea a pus-o acolo la Craciun si, de-atunci, nimeni n-a mai dat-o jos. Ii placea tare mult. Se certa cu toata lumea pentru ea, saracuta”, o caineaza bunica, Ioana Anton.

In ziua in care fetita a disparut, femeia se trezise de dimineata si se dusese sa ia alocatia copiilor. Zice ca s-a intors cu niste pulpe de pui, sa le faca de mancare. Pe la pranz, Ana Maria i-a cerut bani de-o inghetata. „I-am dat 3 lei de s-a dus si si-a luat”, isi aminteste. Atunci, spune ea, a vazut-o pentru ultima data – „M-am dus pe la doua si ceva sa o caut, dar n-am gasit-o. Am zis ca o fi pe la cimitir”.

La ora 14:14, fetita apare insa pe inregistrarea camerei de supraveghere a magazinului dintre blocuri. Sta aproape un minut, timp in care cumpara o acadea si un jeleu. Vanzatoarea, Aida Gasca, spune ca fetita i s-a parut suparata pentru ca „am intrebat-o ce culoare de jeleu vrea si mi-a zis ca ii e indiferent. Un copil, de obicei, abia asteapta sa aleaga el”. E drept, recunoaste ea, n-a vazut-o niciodata pe Pompi vesela: „Un copil in situatia ei… Saraca, fara parinti… De ce-ar fi fost vesela?”.

Banii pentru acadea si jeleu ii primise de la un vecin. Gheorghe Bogatoniu e un marinar pensionat caruia i se facea mila de ea si ii mai dadea cate un leu pentru dulciuri. Insa nu el a vazut-o ultima data, ci o femeie in varsta. Aceasta a povestit anchetatorilor ca s-a intalnit cu Pompi la containerele de gunoi. Cocotata intr-unul dintre ele. „Era aproximativ 16:15, sustine martora. Fetita parea abatuta, isi tinea capul in maini si n-a vrut sa vorbeasca cu martora. Femeia a vazut-o apoi ca a iesit din tomberon si s-a indreptat spre aleea care duce catre liceul de chimie”, spune comisarul sef Iulian Avram, seful Serviciului Investigatii Criminale de la IPJ Giurgiu. La 16:30 a inceput sa ploua torential, iar ploaia a tinut aproape o ora.

Bunica fetitei a anuntat politia seara, in jurul orei 21:30. „Am sunat pentru ca fata, de obicei, venea acasa pana la opt. O cautasem deja prin cartier si cu un politist de la comunitara. El mi-a zis ca n-ar trebui sa sun la 112, ca trebuie sa astept 24 de ore”, povesteste femeia.

Politistii au venit insa chiar in acea seara si au inceput scotocirile. Ofiteri si agenti de la Politia Muncipala Giurgiu, de la Inspectoratul Judetean, pompieri de la ISU si jandarmi au cautat fetita pe o raza de cativa kilometri. Timp de 5 zile, pompierii au „periat” canalul Cama, aflat la capatul aleii pe care a fost vazuta ultima data fetita, peste calea ferata. „S-a cautat cu barci, cu cange, cu plase, cu niste scule speciale cu carlige puternice… Si nimic”, spune comisarul sef Avram. Tot pompierii au golit si scotocit si subsolurile blocurilor din cartierul Istru. Anchetatorii au solicitat si ajutorul Politiei de Frontiera, care le-a pus la dispozitie o salupa dotata cu sonar. Insa nici aparatura speciala nu a reusit sa gaseasca nimic pe fundul canalului Cama. Jandarmii si politistii au scotocit si cimitirul din cartier, unde fetita obisnuia sa se joace si chiar sa se ascunda in cavouri.

„In paralel cu scotocirile, am desfasurat si munca de investigatii. Au fost audiati martori, rude, vecini ai copilei. Numai in prima saptamana de ancheta au fost audiate 28 de persoane, dintre care 5 au fost supuse testului poligraf, dar nu s-a relevat ca ar fi nesincere”, spune comisarul sef Avram.

Marti s-au implinit doua saptamani de cand Pompi a disparut. Tot atunci, am vizitat cartierul in care statea cu bunica si verisorii ei. Aleile dintre blocuri sunt mereu pline de copii. Cineva e tot timpul la un geam, pe un balcon sau in fata unei scari de bloc. Am probat pe pielea noastra faptul ca nici un strain nu trece neobservat printre blocurile din Istru. „Ana Maria nu s-a indepartat niciodata de cartier singura”, spune bunica, desi toata lumea o descrie pe fetita ca fiind volubila si descurcareata. Si atunci, cine a luat-o pe Pompi?

In urma ei s-au inmultit legendele urbane despre copii rapiti pentru organe si abandonati morti pe camp.

Si au ramas cartile. Intr-o punga, langa unul dintre paturile din camera, bunica tine cartile si caietele pe care fetita careia „nu i-a placut scoala” le aduna din containerele de gunoi. „Limba franceza”, „Cultura civica”, „Matematica” sunt toate pastrate curate. Sunt parca cele mai ingrijite lucruri din camera cu 7 copii neingrijiti. Pe cateva dintre filele caietelor stranse din gunoi se vede si scrisul lui Pompi – cateva randuri de cerculete ordonate, scrise cu o carioca rosie.

ATI VAZUT-O?

Ana Maria Ciubotaru (foto) a disparut pe 14 iunie a.c. din cartierul Istru, municipiul Giurgiu. Avea 8 ani si jumatate, 1,20 m inaltime, par ondulat, saten, tuns pana la nivelul umerilor, ochi caprui si pistrui pe ambii obraji.

La data disparitiei era imbracata cu pantaloni tip colant trei sferturi negri cu o bentita portocalie cu paiete jos la manseta; tricou deschis la culoare, posibil gri; slapi din plastic de culoare inchisa.

Mesajul unei mame

„25 MAI – ZIUA INTERNATIONALA A COPIILOR DISPARUTI. Este o zi de tristete fara margini, ce poate fi mai dureros decit pierderea propriului copil… Multumesc jurnalistilor care, de-a lungul timpului, aduc in atentia opiniei publice cazurile copiilor disparuti, pentru tot ce au scris frumos din respect pentru memoria unor suflete nevinovate. Dumnezeu sa dea intelepciune tuturor sa se implice mai mult in gasirea copiilor si, daca e posibil, sa fie reluate aparitiile in media si tv. Altfel, copiii nostri sunt doar in dosarele Politiei, posibil prafuite de timp. Cu credinta in Dumnezeu ca adevarul va iesi la lumina si cu speranta ca vom fi intelesi si ajutati, va multumesc si va dorim multa sanatate si nimeni sa nu treaca prin astfel de chinuri sufletesti”. (Cati Cosma, mama lui Calin Ovidiu Cosma, disparut la 10 iunie 1996 din comuna Mişca, jud. Arad)

Fratele cel mare

 

 

Familie întregită: Găsit după doi ani

 

Testele AND au confirmat faptul că Neculai Mănălău este tatăl natural al lui Culiţă, iar copilul găsit după opt ani de la dispariţie de Jurnalul Naţional şi-a întâlnit ieri frăţiorii.

„El este fratele meu”, a zis ieri Culiţă – Adrian pentru prima dată în viaţa lui, strângând în palmă mâna lui Florin, frăţiorul său de 5 ani. L-a plimbat prin Centrul de Plasament „Cireşarii 2 care I-a fost casă timp de 8 ani câtă vreme a fost căutat de părinţii săi. Tatăl băiatului i-a adus pe cei trei fraţi la Bucureşti: pe Petronela de 12 ani, pe Mălina de 7 ani şi pe Florin, voinicul care zice la peşte – „chieşte” şi la pistol – „chistol”, aşa cum se vorbeşte la ei, în satul Puşcaşi din judeţul Vaslui. Înconjurat dintr-o dată de atâtea rubedenii, băiatul dispărut în 1997 nu ştia cum să reacţioneze, se uita mai mult în pământ şi vorbea puţin. Degeaba îl tot lua Florin în braţe şi-l mângâia. Stătea stană de piatră. „Adrian, mierji acasî?”, îl întreba pe moldoveneşte frăţiorul de cinci ani. Iar Culiţă răspundea ca la Bucureşti „Da, măă, merg!”. În ziua când Culiţă a dispărut fără urmă, Petronela, sora cea mare, avea 6 ani. Îşi mai aduce şi acum aminte de cum se băteau ei doi în pod la părinţi, şi despre trăsnăile pe care le făceau împreună. Fraţii i-au povestit cum la el în sat sunt dealuri şi că la iarnă se face derdeluş. Iar Culiţă a zâmbit. În viaţa lui nu s-a dat cu o sanie. Însă, până când Adrian va ajunge acasă, vor mai trece săptămâni întrucât numai după un proces va putea să se întoarcă în familie. Până atunci, părinţii o să trebuiască să bată sutele de kilometri cu trenul, câte sunt de la Vaslui la Bucureşti, pentru a-l vizita. „Mi-e teamă că acum, când o să ne întoarcem acasă, el să nu creadă că l-am abandonat din nou. Îl vrem cât mai repede”, ne-a spus tatăl. „Cu siguranţă că vor fi ceva probleme de adaptare pentru Culiţă. E o situaţie nouă pentru el, e o familie nouă, o casă nouă. Dar dorinţa lui de a ajunge acasă e mare şi asta îl va face ca, încet – încet, să se adapteze”, ne-a spus Cristina Goţia, pshihologul Centrului de Plasament „Cireşarii 2”. Adrian Mănălău a dispărut în toamna anului 1997, în timp ce părinţii nu erau acasă. După doi ani de căutări, rudele l-au crezut mort şi îi făceau parastas la biserică. Acum două săptămâni, Jurnalul Naţional a publicat poza copilului căutat şi, astfel, el a putut fi recunoscut de un fost angajat al Centrului de Plasament „Cireşarii 2”.

 

Alex Nedea

Jurnalul Naţional (10 noiembrie 2005)

 

Şi-a revăzut tatăl după 8 ani

Băiatul găsit într-un centru de plasament de Jurnalul Naţional şi-a revăzut ieri, după 8 ani de la dispariţie, tatăl. Multe lacrimi şi multă iubire.

 

După ce le-a dispărut copilul, în acea zi de 4 seprembrie 1997, părinţii l-au căutat zi şi noapte. Tatăl, Neculai Mănălău, a bătut ţara în lung şi în lat în căutarea fiului dispărut. A fost la Iaşi, a fost şi la Brăila, şi la Galaţi, chiar şi la Bucureşti. A bătut la uşile ziarelor şi redacţiilor televiziunilor centrale şi locale pentru a anunţa că băieţelul lui de 7 ani, Andrei Mănălău, a dispărut de acasă. După 3 ani, părinţii şi-au îngropat ultima speranţă şi mai aveau un singur gând negru, un coşmar: băieţelul lor a fost răpit şi, după ce a fost trecut peste graniţă, a fost omorât pentru a i se vinde organele.

În cealaltă parte a ţării, în Centrul de plasament „Cireşarii 2”, Culiţă nu a ştiut să spună anchetatorilor unde locuieşte şi nici să dea vreo informaţie despre părinţii lui. Timpul a trecut, iar singurele amintiri ale băiatului despre familia lui s-au şters, încetul cu încetul. Însă Andrei Mănălău, devenit la centru Culiţă, ştia un singur lucru: voia acasă!

Iată că după 8 ani, ieri după amiază, tatăl lipsit de speranţă şi-a revăzut băiatul la centrul de plasament Cireşarii 2. A fost adus de o maşină a poliţiei de la Vaslui împreună cu bunica lui Culiţă. Bărbatul de 39 de ani, om în toată firea, a început să plângă când a fost dus în una din camerele centrului, la numai o uşă distanţă de fiul lui. Bunica plângea în hohote, ca la o înmormântare. Însă poliţiştii şi cei de la Direcţia pentru Protecţia Copilului Sector 5 erau obligaţi prin lege să facă o anchetă înainte de a-l lăsa pe tată să-l vadă pe Culiţă. O anchetă ce-a durat aproape 2 ore. Poliţiştii au mai adus de pe stradă alţi trei bărbaţi, l-au chemat pe Culiţă şi l-a pus să spună pe care dintre acei oameni l-a mai văzut în viaţa lui. Dar băiatul, care avea la vârsta de 7 ani şIio uşoară întârziere în gândire, nu-şi mai aducea aminte de tată şi nu a ştiut să aleagă. „L-am văzut, nu s-a schimbat deloc de când a plecat. Îl simt că e fiul meu”, a spus tatăl după ce a ieşit de la proba de recunoaştere. O groază de alte argumente i-au făcut pe anchetatori să creadă, în proporţie de 99%, că băiatul Culiţă este într-adevăr fiul lui Neculai şi al Floricăi Mănălău: hainele cu care a ajuns copilul în centrul din plasament erau aceleaşi cu cele cu care dispăruse copilul, după descrierea părintelui; tatăl îşi aminteşte de cele două aluniţe de pe gâtul copilului, iar asemănarea dintre tată şi fiu e izbitoare: aceiaşi ochi, acelaşi mers. Însă numai rezultatul analizelor ADN, care vor fi gata în trei zile, vor alunga orice urmă de suspiciune.

După anchetă, în cabinetul medical, Culiţă şi-a întâmpinat cu zâmbetul pe buze tatăl şi bunica. Femeia în vârstă a reînceput să plângă. Tatăl a început să-i povestească despre familia lui numeroasă, că mai are două surori, un frate şi o mamă care e plecată în Spania, la cules căpşuni, şi care urmează să se întoarcă pe 1 decembrie acasă. Mama a sunat toată ziua pe telefonul mobil al bunicii, pentru a încerca să vorbească cu fiul ei regăsit. Într-un final, spre seară, mama din Spania i-a spus lui Culiţă în receptorul telefonului, pentru prima dată după opt ani, „fiule”.

 

Notă: Întreaga poveste a acestei regăsiri emoţionante o veţi putea citi în ediţia de mâine a Jurnalului Naţional.

 

Alex Nedea

Jurnalul Naţional (4 noiembrie 2005)