ŞERBAN ELENA ALEXANDRA

AlexandraData naşterii: 3 mai 1986
Locul dispariţiei: Vulcan, jud. Braşov
Vârsta la data dispariţiei: 15 ani
Data dispariţiei: 26 octombrie 2011
Împrejurările dispariţiei: a plecat, miercuri, la ora 07.30 de acasă, din localitatea Vulcan, şi nu a mai ajuns la liceul din Codlea, unde învăţa. Există informaţii că în acea dimineaţă, fata a urcat într-o maşină de ocazie, după ce a pierdut autobuzul de la ora 07.00.

Alexandra are 1,65 m înălţime, 50 kg. greutate, părul vopsit blond deschis şi ochii verzi.

La momentul dispariţiei, era îmbrăcată cu blugi de culoare neagră cu dungi mov, geacă gri şi teneşi mov.

Semne particulare: are un piercing în limbă

Este dată în urmărire prin Interpol.

Serban Elena interpol

Articole despre acest caz:

O copilă de 15 ani a dispărut de acasă
Autor: » M.G., 28.10.2011 (Monitorul Expres)

O copilă de 15 ani a fost dată dispărută de prietenul ei, în vîrstă de 17 ani, care a anunţat poliţia după ce a văzut că fata nu a mai ajuns la liceu, miercuri, şi nu mai răspundea nici la telefon.

Şerban Elena Alexandra a plecat, miercuri, la ora 07.30 de acasă, din localitatea Vulcan, şi nu a mai ajuns la liceul din Codlea, unde învăţa. Nici acasă nu s-a mai întors. Aşa că, prietenul fetei, îngrijorat, a sunat la poliţie, în jurul orei 11.00.
Aceasta nu este pentru prima dată cînd Elena Alexandra pleacă de acasă. Ea a mai dispărut în urmă cu o lună, timp de o săptămînă, şi a stat la un iubit de-al ei.

Un alt coleg al fetei, Robert Trifan, a publicat pe contul său de Facebook, un anunţ prin care povesteşte că în acea dimineaţă, colega sa a luat o maşină albă, de ocazie, după ce a pierdut autobuzul de la ora 07.00.

„Aceasta fată a fost rapită în dimineaţa zilei de 26.10.2011. Fata, pe nume Alexandra Şerban, cu domiciliul în comuna Vulcan, se îndrepta către liceul unde face ore, a pierdut microbuzul de 07.00, a stat la ocazie, o maşina albă (nu se ştie sigur) a oprit şi Alexandra s-a urcat în maşină îndreptîndu-se către şcoală. Prietenul acesteia, vorbind cu ea la telefon, a întrebat în cît timp ajunge. Aceasta a spus ca în 10 minute şi a terminat convorbirea telefonică. După 10 minute, Alexandra a fost sunată iar de prietenul ei şi a spus că ajunge imediat, că este la intrare în Codlea. După cîteva minute, prietenul Alexandrei a observat că nu mai ajunge şi a sunat-o iar, aceasta răspunzînd în soaptă «da»… după care s-a auzit «de ce îmi iei telefonul? … ajutor, ajutor!»… după care telefonul s-a închis şi aşa este şi în momentul de faţă. Poliţia a început căutările. Dacă aveţi detalii, vă rugăm, sunaţi la 112. Orice detaliu este bun. Vă rugăm noi, prietenii şi familia ei. Gîndiţi-vă că putea fi oricine în locul ei, o oarecare fată care se duce la şcoală şi ajunge altundeva. Vă mulţumesc“, scrie Robert în mesaj.

Minora, care are 165 cm înălţime, 50 kg. greutate, părul vopsit blond deschis şi ochii verzi, era îmbrăcată în momentul dispariţiei cu blugi de culoare neagră cu dungi mov, geacă gri şi teneşi mov.

Persoanele care pot da relaţii cu privire la acest caz sînt rugate să anunţe cea mai apropiată unitate de poliţie, sau telefonic, prin serviciul de urgenţă 112.

O minoră de 15 ani din Vulcan, dată dispărută de prietenul ei
Autor: Liviu CIOINEAG (Bună Ziua Braşov)
Publicat la 31 octombrie 2011
Fata a plecat miercurea trecută către școală și de atunci nimeni nu a mai văzut-o. Alexandra Șerban, o fată de 15 ani din localitatea Vulcan a fost dată dispărută de prietenul ei, Robet Trifan, în vârstă de 17 ani. Băiatul s-a îngrijorat când fata nu a ajuns la liceu, miercuri dimineața. Ambii sunt elevi la Colegiul Tehnic din Codlea.

Șerban Elena Alexandra are 15 ani și în dimineața zilei de 26 octombrie a plecat din localitatea Vulcan către Codlea, la ora 7,30. Din declarațiile băiatului, fata a vorbit cu el la telefon și i-a spus că a pierdut autobuzul și probabil va veni cu ocazie, însă nu a ajuns la școală. Atunci băiatul s-a îngrijorat și a alertat Poliția.

În urma cercetărilor, polițiștii au descoperit că fata a plecat în repetate rânduri de acasă, fără știrea părinților. Ultima oară a fost chiar acum o lună, când a fost plecată de acasă o săptămână și a stat la un prieten. Tot din cercetări, oamenii legii au descoperit că minora nu frecventa un anturaj tocmai adecvat pentru vârsta ei.

„În urma verificărilor efectuate de polițiști, a rezultat faptul că minora a plecat în dimineața respectivă, la ora 07.30, de la domiciliul din comuna Vulcan, nu a mai ajuns la liceu și nu s-a mai înors acasă de atunci. Minora, care are 165 cm înălțime, 50 kg greutate, părul vopsit blond deschis și ochii verzi, era îmbrăcată în momentul dispariției cu blugi de culoare neagră cu dungi mov, geacă gri și teneși mov”, a declarat comisarul-șef Liviu Naghi, purtător de cuvânt al IPJ Brașov. Polițiștii iau în calcul orice posibilitate și continuă cercetările. Persoanele care pot da relații cu privire la acest caz sunt rugate să anunțe cea mai apropiată unitate de poliție, sau telefonic, prin serviciul gratuit 112.

Reclame

Mesajul unei mame

„25 MAI – ZIUA INTERNATIONALA A COPIILOR DISPARUTI. Este o zi de tristete fara margini, ce poate fi mai dureros decit pierderea propriului copil… Multumesc jurnalistilor care, de-a lungul timpului, aduc in atentia opiniei publice cazurile copiilor disparuti, pentru tot ce au scris frumos din respect pentru memoria unor suflete nevinovate. Dumnezeu sa dea intelepciune tuturor sa se implice mai mult in gasirea copiilor si, daca e posibil, sa fie reluate aparitiile in media si tv. Altfel, copiii nostri sunt doar in dosarele Politiei, posibil prafuite de timp. Cu credinta in Dumnezeu ca adevarul va iesi la lumina si cu speranta ca vom fi intelesi si ajutati, va multumesc si va dorim multa sanatate si nimeni sa nu treaca prin astfel de chinuri sufletesti”. (Cati Cosma, mama lui Calin Ovidiu Cosma, disparut la 10 iunie 1996 din comuna Mişca, jud. Arad)

Copii rãpiţi pentru organe

 

Vã dau o veste bunã şi un rea. Nu existã niciun caz real de copii rãpiţi pentru organe. Existã însã mai multe cazuri de copii rãpiţi, abuzaţi sexual şi ucişi. Bazaconia cu „l-au luat din braţele mamei, i-au scos ficatul şi l-au abandonat cu flori pe piept” e o legendã urbanã fãrã niciun sâmbure de adevãr.

„Modus operandi”: „abordeazã copilul pe stradã, la ieşirea de la grãdiniţã sau de la şcoalã, sau unde are obiceiul sã se joace. Îl întreabã ceva, o adresã sau altceva despre care copilul ar trebui sã ştie, îl cheamã mai aproape de maşinã, iar acolo încearcã sã îl urce în maşinã fie cu vorba bunã (sã îi conducã sã le arate adresa, care este aleasã deliberat aproape), fie cu forţa, daca nu e nimeni prin preajmã. Îl anesteziazã imediat cu o cârpã înmuiatã cu cloroform – pusã pe gurã, apoi îl transportã la „baza de operaţiuni”, de obicei o dubã, în care urcã copilul leşinat. Acolo, un mãcelar anesteziazã copilul şi mai puternic, îl taie, îi scoate rapid toate organele care pot fi folosite la transplant, apoi copilul mort este bãgat într-un sac de gunoi şi aruncat la o ghenã de gunoi sau la groapa de gunoi. Organele sunt pãstrate la gheaţã şi duse peste graniţã, unde sunt vândute pe piaţa neagrã de organe. De obicei, operaţiile au loc în clinici private din Israel, unde legislaţia nu pune prea multe întrebari privind provenienţa organelor de transplant. Pentru un astfel de organ, se plãteste între 3 şi 30 de mii de euro, în funcţie de gradul de compatibilitate (şi raritatea organului respectiv în bazele de organe) cu pacientul la care se face transplantul.”

E scheletul informaţional pe care se brodeazã apoi, în funcţie de imaginaţia povestitorului. Un bullsheet. Fraierii de la Smurd, care transportã cu elicopterele organele prelevate de la donatori aflaţi în moarte clinicã spre beneficiarii cãrora li s-au fãcut sute de teste de compatibilitate, se grãbesc inutil, de vreme de organul rezistã pânã-n Israel într-o gãleatã cu gheaţã. Chirurgul care preleveazã organul ce urmeazã a fi transplantat e un tipicar cusurgiu, de vreme ce orice mãcelar poate face asta. Naivul care asigurã condiţia asepticã a sãlii de operaţie e un pãcãlici, de vreme ce prelevarea organelor poate fi fãcutã în orice dubiţã. A, am înţeles, e dubiţa neagrã ş-atunci însãşi prezenţa lui Ninja autentificã lipsa oricãror microbi în zonã. Dacã vã imaginaţi cã transplantul de organe se poate face ca-n desene animate, puteţi sã credeţi în legenda spintecãtorilor de copii.

De şase ani de zile mã ocup însã de copii dispãruţi. Visez copii dispãruţi, le ştiu fizionomia, numele şi semnele particulare pe de rost. Le urmãresc cazurile, peste luni şi ani, ştiu care a fost gãsit, cum, unde, cine şi de ce. N-am avut în acest an niciun caz de copil reclamat dispãrut din zonele unde circulã aceste poveşti. N-am avut niciun copil dispãrut şi gãsit eviscerat (nici cu flori pe piept, nici cu bani în gurã). N-am avut nici un copil dispãrut şi adus apoi în faţa uşii casei, ras în cap şi fãrã un rinichi. Mai nou, aflãm la Jurnalul Naţional de toate dispariţiile de copii, în acelaşi timp cu poliţia. Oamenii ne sunã şi ne spun: „din parcul cutare a fost rãpit un copil de 7 ani” (nu a dispãrut, a fost rãpit!). Panã acum, toţi acesti copii au fost gãsiţi, niciunul dintre ei n-a fost victima infracţiunii de lipsire de libertate, niciunul n-avea vreun organ lipsã. Se rãtãciserã. Dispariţiile de copii sunt mult mai simple şi mult mai tragice decat vã puteti imagina.

Vestea tristã e ca existã copii rãpiţi în Romania. Mulţi dintre ei nu mai sunt gãsiţi niciodatã. Au fost victime ale unor psihopaţi care i-au abuzat şi i-au ucis. Vreţi, ca jurnalişti, subiecte dramatice? Luaţi de-aici: https://copiidisparuti.wordpress.com. E fãrã imagini de la pastatas, deocamdatã. Dar aveţi povesti dramatice, poze îndoite şi îngãlbenite de vreme, lacrimi de pãrinţi.

Legenda copiilor rãpiţi pentru organe e o minciunã sfruntatã. Gândiţi-vã, dacã s-ar fi gasit un singur copil mort şi tãiat pe piept, presa, avidã dupã morbid, n-ar fi ratat înmormantarea lui. E ultimul argument care-mi vine-n minte… Aveţi însã grijã de copiii voştri! Rãul existã, chiar daca nu umblã cu ambulanţa neagrã!

 Adriana Oprea – Popescu
(„Jurnalul Naţional”)