Poliţiştii români se împiedică în botoşei

DOVADA. La câteva minute după ce l-a văzut pe Răducu, mama a întrebat de încălţări. După ce a primit de la voluntari espadrilele, le-a ţinut tot timpul în mână, chiar şi la spital.

 

Cazul băieţelului de 3 ani din Chiliile deschide nişte răni mai vechi de-ale Poliţiei Române. Escoriaţii adânci apărute pe organul numit orgoliu şi adâncite de fiecare prezenţă a voluntarilor veniţi să participe la scotociri.

Când în joc este viaţa unui copil, n-ar trebui să mai încapă alături nici o picătură de orgoliu. Întrebările de genul „dar dacă-l găseşte altul înaintea noastră?” devin ilogice.

 

DISPARIŢIA. Sâmbătă, 29 aprilie, la orele 19:45, agenţii Postului de Poliţie Chiliile, judeţul Buzău, au fost sesizaţi că a dispărut Nicolae Radu, in varsta de 3 ani. Nu existau suspiciuni de răpire, iar circumstanţele dispariţei arătau că e vorba de o rătăcire. Copilul se afla într-o zonă accidentată, cu râpe, aluncări de teren şi cursuri de apă. Cazul era grav şi se impunea mobilizarea unor forţe sporite la operaţiunile de căutare/scotocire. Din informaţiile furnizate de corespondentul local al Antenei 1, în prima zi la căutări au participat 40 de poliţişti şi jandarmi, care au acoperit, conform declaraţiilor lor, o rază de 5 km de la locul dispariţiei. A doua zi, au venit 70 de poliţişti şi jandarmi, cărora li s-au alăturat şi câţiva săteni. Căutările au fost zadarnice.

 

VESTEA. Duminică seara, dispariţia e mediatizată de televiziune. Aşa află şi voluntarii, care încep să dea telefoane, anunţând mobilizarea. Informaţia a ajuns la ei ca de obicei, „a şaptea zi după scripturi”, deşi coordonatele acestor asociaţii sunt cunoscute Poliţiei, iar prezenţa voluntarilor se impunea din primele ore.

Duminică spre luni, se pleacă înspre Chilii. BGS-ul vine cu maşini de teren şi 6 ATV-uri, Asociaţia Salvatorilor Voluntari pentru Situaţii de Urgenţă – cu un elicopter, radioamatorii cu 2 maşini şi staţii portabile şi mobile, Crucea Roşie Sector 6 cu 2 voluntari. Se ajunge în sat luni dimineaţa. În faţa sediului de poliţie din Chilii, voluntarii şi oamenii legii fac grupuri separate. Parcă n-ar fi aici, în ziua când celorlalţi românii le sfârâie micii pe grătare, pentru aceeaşi cauză. Poliţiştii privesc cu invidie spre ATV-urile voluntarilor, în timp ce aceştia ambalează motoarele şi-o taie prin hârtoape, pe deal în sus. Nu le-a spus nimeni unde ar fi nevoie să caute. Fiecare e pe cont propriu. Ca într-un război psihologic, deşi miza e salvarea vieţii unui copil.

 

BAŞCHEŢII. Copilul e găsit în jurul orelor 10:00, de doi voluntari. E preluat de BGS şi dus la spital. Înaintea maşinii de teren e o alta de la Poliţia Rutieră, care deschide drumul, cu girofarul. În Buzău, voluntarilor li se spune că trebuie să se întoarcă în Chilii, pentru a arată exact zona în care a fost găsit Răducu, poziţia în care se afla… După 3 ore, ajunşi la Chilii, li se spune că nu mai e nevoie de ei, ancheta a fost finalizată. „Găsisem şi noi încălţămintea copilului”, li se spune la postul de poliţiei. Cei doi voluntari rămân blocaţi: una dintre încălţări a fost tot timpul în mâna lui Răducu. Deşi aproape inconştient, ţinea strâns espadrila, să nu o piardă. Cealaltă se afla încă în picioruşul lui, am găsit-o în maşină. După ce le-a recuperat, mama copilului a stat tot timpul cu încălţările în mână. Şi la spital… De unde apăruseră „başcheţii” poliţiştilor?

 

LIFTING. Luni seara, în ştirile TV, aveam să observăm un poliţist ducând preţios în mână nişte ghetuţe. Însă, atenţie, chiar în comunicatul poliţiei de semnalare a dispariţie se spunea că băieţelul purta „tenişi albaştri”. Cei cu care fusese de altfel şi găsit… De la Chilii la Bucureşti realitatea suferise un lifting. Se schimbaseră încălţările, se schimbaseră găsitorii. În noaptea de 1 spre 2 mai, la orele 1:54, IPJ Buzău tramsmite presei un comunicat, cu titlul „Căutări încununate de succes”: „În ziua de 1 mai a.c., pentru căutarea minorului Nicolae Radu (…) au fost mobilizaţi 100 poliţişti din cadrul IPJ Buzău, 14 jandarmi din cadrul IJJ Buzău, o echipă din cadrul IJU cu utilaje necesare desecării fântânilor din zonă, 3 conductori câini de urmă, cărora li s-au alăturat 24 salvatori din cadrul organizaţiei non-profit „BGS” cu 6 autovehicule de teren, 6 ATV-uri, precum şi 2 elicoptere aparţinând Asociaţiei Salvatorilor Voluntari din România. În timpul activităţilor de căutare şi scotocire, o echipă de poliţişti a găsit încălţămintea copilului dispărut, motiv pentru care au fost masate în zonă toate forţele, băieţelul fiind găsit, în jurul orei 10:00, de o echipă a „BGS”, la aproximativ 2500 m de locul dispariţiei, într-o zonă împădurită şi foarte greu accesibilă. (…)”. Din comunicatul dat de IGPR la ora 2:30, dispar încălţările, dar şi BGS-ul…: „astăzi, 1 mai a.c., poliţiştii din cadrul IPJ Buzău, împreună cu forţele complexe angrenate în activităţile de căutare a minorului Nicolae Radu au reuşit, după aproximativ 40 de ore, depistarea acestuia într-o zonă împădurită şi foarte greu accesibilă.”

 

INUTIL… A doua zi, în încercarea de a lămuri misterul „ghetuţelor de la TV”, luăm legătura cu purtătorul de cuvânt al IPJ Buzău şi-i cerem semnalmentele încălţărilor. Răspunsul este următorul: „sunt botoşi din pâslă de culoare crem-bej şi au fost găsiţi la 500 de metri de locul în care a fost găsit apoi copilul”. „De unde ştiaţi că sunt botoşii lui Radu, din moment ce chiar dumneavoastră aţi anunţat că a dispărut în teneşi albaştri?”. „Aşa ne-a zis tatăl, că sunt ai copilul”. Eforturile poliţiei de a distorsiona un adevăr evident dar, probabil, neconvenabil, devin ridicole. Nimeni nu a criticat modul în care au fost organizate operaţiunile de căutare ale poliţiei. Nimeni n-a arătat cu degetul înspre ei. Probabil că au, din păcate, talentul de a-şi băga singuri degetul în ochi. Şi din pricina asta nu văd un lucru simplu: că pot salva viaţa unui copil, lăsând orgoliile la o parte şi apelând în astfel de situaţii şi la „forţele complexe angrenate în activităţile de căutare”…

 

Distanţa de la vorbe la fapte

 

Din noiembrie 2005, de la schimbarea procedurilor de căutare a copiilor dispăruţi, eficienţa poliţiei a crescut. Însă mentalităţile au rămas aceleaşi. La operaţiunile de căutare/scotocire, Poliţia Română tolerează voluntarii, nu se bazează pe sprijinul lor. La începutul campaniei „Jurnalului Naţional” atrăgeam public atenţia autorităţilor că trebuie ca „poliţia să fie obligată să colaboreze, în operaţiunile de căutare/scotocire cu voluntari (persoane fizice sau asociaţii nonguvernamentale) pe baza unui plan comun de acţiune, sub conducerea organelor de poliţie”. Şeful Poliţiei Române, chestor principal Dan Fătuloiu, recunoştea atunci că „este imperios necesară obţinerea sprijinului altor autorităţi şi entităţi precum (…) ONG-uri, firmele de protecţie şi pază.” Singurul ONG cu care IGP-ul a semnat, până acum, un protocol de colaborare este „Salvaţi Copiii”. Pe care nu l-am văzut implicat activ în problema copiilor dispăruţi.

În ce priveşte colaborarea cu voluntarii care pot şi vor să participe la operaţiunile de căutare, poliţia e rezervată. Nu vrea să semneze un protocol cu fiecare firma în parte, dar nici cu toate la un loc. Apreciează (câteodată) eforturile, admiră (întotdeauna) dotarea, dar lasă societatea civilă cu mâna întinsă…

 

Repetabil

 

Poliţiştii n-au reuşit să ajungă la Răducu. E doar un ghinion ? Istoria zice că nu… Mihai Olaru (3 ani), căutat de numeroase forţe de poliţie şi jandarmerie, a fost găsit după aproape 24 de ore, la 10 km de la locul dispariţiei, de un localnic. Ionuţ Căpraru (4 ani) a fost găsit în viaţă după o săptămână, de un pădurar. Vlăduţ Tudor (4 ani), a fost găsit, dupa 6 zile, de un voluntar, fără să poată fi salvat. Mustafa Redivan (2 ani) a fost găsit mort, după 5 zile de la dispariţie, de nişte oieri, la doar 2 km de locul dispariţiei…

 

Ar putea fi adoptat

 

Răducu Nicolae, copilul dispărut şi găsit, mai are încă cinci fraţi şi o soră. Sesizată de un reporter tv, Direcţia pentru Protecţia Copilului Buzău a făcut o anchetă socială în Chilii. Copiii, insuficient dezvoltaţi fizic şi psihic pentru vârsta lor trăiau în condiţii mizere. Dormeau cu toţii într-un într-un pat, alături de mamă, şi erau hrăniţi cu lături. Luni, când am întrebat-o pe mama lui Răducu ce-i dă să mănânce, de-i aşa mititel, ea mi-a răspuns, senină „ciorbă de cartofi şi lapte, că asta-i place”… În aceeaşi zi, patru dintre fraţii lui, cei mai mici ca vârstă, au fost duşi în Centrul de Primire Minori în Regim de Urgenţă Buzău. În aceasta dimineaţă instanţa va analiza cazul, iar copiii vor fi instituţionalizaţi, fie cu acordul părinţilor, fie prin decăderea lor din drepturi. „Răducu este în continuare în spital însă când va ieşi de acolo va merge la un asistent maternal şi chiar ne gândim că el ar putea fi dat spre adopţie”, declară Cecilia Manolescu, directoarea DPC Buzău.

 

Adriana Oprea-Popescu

Jurnalul Naţional (4 mai 2006)

 

Gasirea copilului disparut in Chilii