Copil dispărut, găsit după 2 ani

Mama sa Maria Răducan, îl credea mort pe Anton (foto mic) şi ne spunea, acum două săptămâni, că ea cred că a fost răpit, pentru a i se lua organele.

 

Brăileanul Anton Răducan (9 ani), dispărut în urmă cu aproape 2 ani, a fost găsit viu şi nevămat într-un centru de plasament din Iaşi.

 

Pe 31 martie, Jurnalul National publica un articol despre cazurile copiilor dispăruţi care îmbătrânesc în arhivele IPJ Brăila. În urmă mediatizării fotografiilor acestor minori, unul dintre ei a fost găsit.

Anton Răducan (9 ani), dispărut pe 1 iunie 2004 din Brăila, a fost depistat pe 7 aprilie, întreg şi nevătămat, într-un centru de plasament din Iaşi. Acum 3 luni fusese „ridicat” din zona gării, unde cerşea, de poliţiştii ieşeni care l-au predat Direcţiei pentru Protecţia Copilului din Iaşi. Deşi Anton era în urmărire generală de cel puţin un an de zile, nici oamenii legi, nici asistenţii sociali nu s-au gândit să verifice identitatea copilului găsit…

 

COMUNICARE. Pe 1 iunie 2004, Anton a dispărut chiar din faţa porţii casei. Nu era prima oară când i se pierdea urma… A mai fost plecat de acasă în patru rânduri. Penultima dată, pe 7 martie 2004, a fost găsit în Iaşi, după două săptămâni de la dispariţie. „Îi place să meargă cu trenul. Fuge de şcoală. A mai fost depistat de Poliţia din Iaşi şi internat într-un centru de plasament de acolo. Acum, pe 7 aprilie, după ce noi am insistat cu adrese către toate instituţiile de protecţie a copilului din ţară, dar în mod expres către Iaşi, şi după ce cazul a fost consemnat şi în Jurnalul Naţional, ni s-a comunicat că „e posibil ca minorul să se afle acolo”. Practic, el era dat în urmărire generală de mult timp, iar instituţiile de protecţie a copilului fuseseră înştiinţate despre toţi copiii dispăruţi! De data aceasta am insistat la Iaşi cu mai multe adrese pentru identificarea acestui copil. Pe 14 martie le-am trimis ultima solicitare, cu poza şi semnalmentele copilului, iar pe 7 aprilie ne-au răspuns afirmativ”, ne-a declarat un ofiţer de la Serviciul de Investigaţii Criminale din IPJ Brăila.

 

REVELAŢIA. Liviu Balaban, psihologul Direcţiei pentru Protecţia Copilului Iaşi, cel care l-a văzut pe Anton, ne-a confirmat faptul că micuţul a fost găsit în Gara din Iaşi, în urmă cu aproximativ trei luni: „Cerşea în gară. Nouă ni l-a adus tot Poliţia. Copilul spunea ceva despre Brăila şi Rahova. Am crezut că Rahova este un cartier în Brăila şi am luat legătura cu Primăria Brăila, cu Poliţia din Brăila, dar n-am reuşit să-l identificăm, să-i găsim părinţii. Abia după ce poza lui a apărut şi în ziar, l-am identificat. Luni, 10 aprilie, a venit tatăl lui şi l-a luat acasă”. Despre copil, psihologul spune că el se comportă ca un dromoman, îi place să călătorească, să meargă cu trenul.

 

BUBE. Oare câţi copii dispăruţi şi daţi în UG sunt găsiţi de poliţie pe stradă şi „rezolvaţi” prin internarea lor în centrele de plasament? De ce nu comunică între ei poliţiştii de la Urmăriri cu cei de la Ordine Publică? Şi, mai ales, de ce nu funcţionează Protocolul de Colaborare încheiat pe 20 decembrie 2005 între IGPR şi ANPDC, care stipulează, la art.13, lit.g, că Direcţiile pentru Protecţia Copilului „oferă orice date şi informaţii cerute de poliţie pentru clarificarea situaţiei unui copil cu identitate necunoscută”? Acelaşi protocol prevede, la art. 13, lit f), obligativitatea ca direcţiile pentru protecţia copilului „să acorde consiliere copiilor dispăruţi de la domiciliu de mai mult de două ori, în vederea conştientizării acestora asupra pericolelor la care se expun.” Când Anton a fost rătăcit de pe stradă într-un Centru de Plasament, acest protocol era deja în vigoare…

 

REZULTATE

 

În toamna anului trecut, ziarul nostru lansa un site: http://copiidisparuti.jurnalul.ro şi o campanie de presă pentru copiii dispăruţi. IGPR, care s-a alăturat demersului nostru jurnalistic, a modificat, la sfârşitul anului trecut, procedurile de căutare a acestor copii. Child Focus Belgia a venit în România, cu dorinţa de a înfiinţa aici o organizaţie similară. Eficienţa poliţiei în astfel de cazuri a crescut, însă zilnic dispar alţi copii. Fugiţi, rătăciţi sau răpiţi de proprii părinţi.

 

Nicoleta Butnaru

Jurnalul Naţional (17 aprilie 2006)