Regăsit după 22 de ani

O persoană cu identitate necunoscută din Oradea s-a dovedit a fi un copil dispărut în 1988 din Bucureşti


O poliţistă de la Inspectoratul de Poliţie Buzău a descoperit, căutând în arhivele IGPR, că persoana cu identitate necunoascută Dan Dan, aflată în Bihor, seamănă destul de mult cu copilul dispărut în 1988 din Bucureşti Dan Dumitru Enache.


Expertul criminalist Ion Urecheatu de la Institutul de Criminalistică al IGPR a comparat fotografiile celor doi şi a fost sigur că Georgiana Matei avea dreptate. Cei doi erau una şi aceeaşi persoană. „De cum am văzut fotografiile mi-am dat seama că el e. Sprâncenele, bărbia, nasul, urechea erau identice la puştiul de 7 ani şi la cel de 14 ani, înregistrat la căminul Cighid sub numele de Dan Dan. Comparaţia cu fotografiile mai recente, în care tânărul are deja 30 de ani, n-a mai fost concludentă, de aceea am considerat că ar fi mai bine să facem şi analiza ADN-ului”, explică comisarul şef Urecheatu.


La a doua casă din satul Pietrele, comuna Băneasa, Giurgiu, doi poliţişti intră în curtea Constanţei Tudor. Femeia de 50 de ani e năduşită de soare şi emoţionată. Îi recunoaşte pe cei care au venit şi la începutul anului pentru a o duce să i se recolteze probe biologice.

Poliţiştii îi spun să aducă nişte scaune la umbra din curte şi să stea puţin jos. „În baza testului ADN a reieşit că dumneavoastră sunteţi mama biologică a numitului Dan Dan. Doriţi să luaţi legătura cu el?”, întreabă unul din poliţişti. Femeia tace. Începe să plângă fără sunet şi-şi acoperă faţa cu palmele. În 22 de ani orice speranţă de a-şi mai vedea fiul în viaţă a murit. Şi, într-o zi de marţi 13 primeşte vestea că Dănuţ trăieşte. „Aştept să-l văd. Sper că e sănătos. Am crezut că e mort, că l-a luat cineva şi l-a dus la cerşit în străinătate. Tot ce e mai rău. Uneori mă mai gândeam că poate a ajuns la o familie bună, că a făcut şcoală, că acum are un serviciu. Un rost. Eu n-am posibilitatea să merg să-l văd la Oradea. Dar aş vrea să-l văd. Din pozele arătate de poliţişti apare ca un bărbat frumos. Seamănă cu maică-sa”, zâmbeşte cu toată faţa.

Aduce din casă două fotografii din care zâmbeşte un chip cu aceeaşi obraji laţi ca ai ei. Dan la 3 ani, cu un răţoi de plastic în braţe, „poză făcută la studio în Drumul Taberei”, îşi aminteşte Constanţa Tudor, şi o poză cu pantofi noi în picioare. „Pantofii ăştia sunt de la tatăl lui, care nu l-a vrut. Am divorţat după ce s-a născut băiatul şi ăsta a fost singurul dar către băiat când l-a vizitat odată”, povesteşte liniştit femeia.

Ziua de 7 februarie 1988 a fost cea în care l-a văzut ultima oară pe Dan. A plecat ca de obicei la serviciu, lucra la fabrica de încălţăminte „Pionierul”, şi a lăsat copilul de 7 ani jumate în grija unei mătuşi, în Drumul Taberei. Băiatul mergea dimineaţa la grădiniţa ajutătoare din cartier. „Mătuşa mi-a spus că a fost cu el la complex. La întoarcere, băiatul a vrut să se joace cu copiii şi l-a lăsat. El vorbea mai greu, spunea câteva cuvinte „mama”, „ninge”, „plouă”, dar nu putea să lege conversaţii. S-a dus cu ei până la colţul blocului şi nu s-a mai întors. Mătuşa stătea lângă o staţie de autobuz. Cred că o fi luat o maşină şi s-a dus până la gară”, îşi aminteşte Constanţa Tudor. Copilul ştia să spună că-l cheamă Dan.

În seara aceleiaşi zile femeia a anunţat poliţia. L-a căutat şi prin împrejurimi, fără rezultat. Mama a mers cu poliţiştii prin câteva cămine de copii din capitală şi i-au trecut prin faţa ochilor zeci de băieţi găsiţi pe stradă. Nici unul nu era Dănuţ. „Cred că s-a rătăcit, altfel nu pleca de-acasă. Îi făceam toate poftele. După ce a dispărut, când mi se făcea dor de el, mă uitam la poze”, spune femeia, în vreme ce caută cu privirea câinele pekinez, Michi, pe care-l îngrijeşte ca pe propriul copil.

Constanţa Tudor locuieşte într-o casă din Pietrele, Giurgiu din bunăvoinţa unor cunoştinţe şi nu are bani să ajungă la Oradea pentru a-şi vedea fiul regăsit. Din 2005 a rămas şomeră şi nu are niciun venit.

Şapte ani din viaţă s-a numit Dan Dumitru Enache, fiu al Constanţei şi al lui Gheorghe. Dispărut de-acasă din Bucureşti în anul 1988, băiatul a fost găsit câteva luni mai tărziu de poliţie în Oradea şi n-a putut să le spună oamenilor legii decât că-l cheamă Dan. Şi Dan Dan i-a rămas numele.


Conform datelor de la dosarul băiatului, Dan Dumitru Enache a dispărut pe 7 februarie 1988 din cartierul Drumul Taberei, Bucureşti. A fost găsit de un bărbat trei luni mai târziu şi dus la Miliţie. Apoi a fost internat în centrul de primire minori din oraş. În septembrie, Consiliul Popular Bihor decide internarea copilului în căminul-spital Cighid pentru că ar avea „defect sever irecuperabil”. „Are amnezie retrogradă privind identitatea şi viaţa anterioară. Uşoară instabilitate psiho-motorie şi afectiv-emoţională. Oligofrenie gradul II”, se precizează în fişa de internare. Abia în 1994 băiatului i s-au făcut acte de identitate pe numele Dan Dan. S-a aproximat că s-a născut pe 1 iunie 1980. În certificatul de înregistrare tardivă a naşterii în dreptul părinţilor a fost trasă liniuţă.

Din 2008 dosarul dispărutului Dan Dumitru Enache a intrat în evidenţa pasivă a poliţiei. Până în 2001 Dan Dan a stat în Cighid, iar în perioada 2001-2005 a locuit într-o casă protejată din Oradea. Din februarie 2005, tânărul stă într-un cămin pentru adulţi din acelaşi oraş. Are serviciu şi îşi poate purta singur de grijă. Are un rost. Conform declaraţiilor DGASPC Bihor tânărul are handicap accentuat în urma instituţionalizării, dar este capabil să se descurce.


Ionela Gavriliu

Jurnalul Naţional (13 iulie 2010)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: