Dispăruţi fără urmă, căutaţi fără spor

Unii au fost văzuţi căzând în apă dar n-au mai fost găsiţi. Alţii au fost văzuţi ultima oară jucându-se pe un mal, iar despre alţii se presupune că s-au îndreptat către apă pentru că locuiau prin apropiere… Când în apropiere de locul în care a disparut un copil e o baltă sau un pârâu, ipoteza care acaparează acţiunile celor implicaţi este înecul.

 

Pe site-ul IGPR figurează 21 de copii care au fost ultima oară văzuţi în apropierea apei. Cazuri recente, din 2006, dar şi cazuri vechi de 10 ani. Până la găsirea celui dispărut, mort sau în viaţă, cazurile rămân, măcar teoretic, active.

 

PRACTIC ÎNSÃ… Chiar dacă se spune că se iau în calcul toate posibilităţile, de fapt toate celelalte ipoteze sunt excluse din start. În unele cazuri se mai fac vag căutări-verificări însă mai mult de ochii lumii. Dar atâta timp cât există un singur om pe judeţ desemnat să se ocupe de toate dispariţiile de minori dar şi de prinderea unor infractori, faptul că suspiciunile de înec sunt tratate tangenţial capătă o explicaţie. „Toate indiciile conduc la faptul că s-a înecat însă, dacă nu s-a găsit corpul, nu poate fi exclusă nici o ipoteză şi cercetările continuă. Copilul este dat în UG”… este o frază devenită deja clişeu.

 

DACÃ NU-S INDICII, SE FABRICÃ. Leonard Podaru, din Brăila avea 16 ani în 1997, când a dispărut. Conform dosarului, băiatul „s-a dus la şcoală şi nu s-a mai întors. A fost văzut ultima oară de mai mulţi prieteni pe malul Dunării la plajă, iar după mai multe ore, părinţii i-au găsit hainele în locul în care se scăldase”. De aceea asupra lui planează suspiciunea de înec. Însă părinţii băiatului spun altceva „aflasem, într-adevăr, că ar fi fost văzut pe malul Dunării. Un fost coleg al lui mi-a spus că l-ar fi văzut într-un grup de tineri. Era îmbrăcat cu un tricou şi o pereche de bermude. Dar n-am găsit nici o haină” ne-a spus tatăl băiatului.

 

UN MARTOR PIERDUT. Robert Neghină din Costineşti a dispărut pe 1 iulie 2006 când a plecat la plajă, cu un prieten, fără ştirea părinţilor. Prietenul lui l-a văzut ultima oară în apă pe la 14:45. Se bălăcea aproape de mal, pentru că nu ştia să înoate. La acea oră, pe plajă şi în mare erau foarte mulţi de turişti.

Dispariţia a fos sesizată seara, iar familia a început căutările prin staţiune. Un gardian ce-şi făcea rondul, văzând poza, a spus că l-a întâlnit pe băiat, în aceeşi seară, pe faleză. Părinţii au comunicat acest amănunt la postul de poliţie din Costineşti însă suspiciunea de înec a fost mai puternică pentru şeful de post decât testarea altor ipoteze. Gardianul a fost contactat de către poliţiştii de la Urmăriri abia în luna septembrie (după ce trecuseră două luni de la dispariţie- n.r.). Iar atunci, martorul n-a mai putut să recunoască, dintr-o mulţuime de poze cu copii, chipul lui Robert…

 

TREI FOI. Conform spuselor mamei lui Robert Neghină, după trei săptămâni, dosarul aflat la postul de poliţie din localitate conţinea trei hârtii. Declaraţia părinţilor, procesul verbal de cercetare la faţa locului şi afişul cu semnalmentele. Nu existau nici declaraţii ale martorilor eventualului înec, deşi pe plajă, la momentul dispariţiei, erau o mulţime de oameni care ar fi putut observa ceva. Iar salvamarii patrulau pe mal tocmai pentru a preveni astfel de tragedii. În schimb familia a primit asigurări că s-a declanşat procedura specifică de căutare. Că poza dispărutului a fost trimisă la toate secţiile de poliţie din ţară, inclusiv la poliţia transporturi şi că, cel puţin teoretic, fiecare agent îl caută. Dar agenţii bucureşteni din Gara de Nord nu ştiau de caz în septembrie, iar în gara Basarabi nu se ştia nici în noiembrie, după patru luni.

La începutul lui septembrie, încurajaţi de faptul că marea nu a scos la mal corpul băiatului dar şi de declaraţia gardianului care susţinuse că l-a văzut apoi în viaţă, părinţii au început să-l caute pe străzi. Aşa au ajuns în Bucureşti şi au luat la bătut pieţele, parcurile, gările şi staţiile de metrou, lipind afişe şI întrebând de copilul lor.

 

MÃRTURII NECREDIBILE. În drumurile făcute prin Bucureşti, părinţii copilului au întâlnit oameni care l-au recunoscut pe Robert din poze. Sau cel puţin aşa au afirmat. Pentru mamă a fost suficient, dar nu şi pentru poliţişti. Marea majoritate a declaraţiilor veneau din partea copiilor străzii care în faţa oamenilor legii nu sunt credibili. Totuşi, în noiembrie, o echipă din cadrul serviciului Urmăriri al IPJ Constanţa a plecat cu mama la drum, spre Bucureşti şi Ploieşti pentru a-i întâlni şi a le lua declaraţii celor ce afirmau că l-ar fi întâlnit pe Robert printre copii străzii. Însă, conform ofiţerului judiciarist ce a preluat cazul, declaraţiile acestora prezintă neconcordanţe în descrierea dispărutului.

Pe telefonul mobil mama a primit şi câteva mesaje prin care i se spune că fiul ei e într-o reţea de copii ţinuţi pentru cerşit şi că urmează să fie dus în Italia. Dacă sunt glume proaste sau nu, nu s-a putut afla deoarece erau trimise de pe cartele prepayed care nu pot fi identificate.

„Cercetările continuă, noi trimitem periodic adrese pe la centrele de minori, dar sunt mari indicii că s-ar fi înecat, pentru că ultima oară a fost văzut în apă şi nu avea motive să plece de acasă. Am trimis o adresă şi la bulgari pentru că, în general, tot ce se îneacă la Costineşti este scos la ei” ne-a spus ofiţerul din cadrul compartimentului Urmăriri al IPJ Constanţa care se ocupă de toţi dispăruţii din judeţ.

 

BLOND, CU OCHI ALBAŞTRI. Burcsa Csaba avea 1 an şi 7 luni în aprilie 2004, când a dispărut din curtea casei concubinului mamei sale, din satul Mohu, judeţul Sibiu. „Căutările minorului au început imediat de către membrii familiei şi vecini” se precizează în raportul de caz al Poliţiei. Li s-au alăturat lucrătorii de la postul de poliţie Şelimbăr şi apoi o echipă complexă din cadrul IPJ Sibiu şi un câine de urmă. „Căutările-scotocirile în localitate şi pe malul râului au continuat timp de 3 zile” este scris în informarea IPJ Sibiu. „La faţa locului s-a deplasat echipa operativă formată din lucrători ai Serviciului de Investigaţii Criminale şi Serviciului Criminalistic, cu ocazia cercetării fiind ridicate fire de păr ale minorului dispărut, după care a fost instituită măsura punerii în urmărire locală şi generală, concomitent cu înaintarea unei note sinteză cu semnalmentele minorului la toate inspectoratele de poliţie din ţară”. Interesant ar fi de aflat cum anume a fost copilul în UG, atâta vreme cât el nu avea nici o fotografie, iar portretul robot a fost făcut şi mediatizat abia după 2 ani, în iunie 2006. Să fi fost căutat băieţelul numai după semnalmente? „ Înălţime 60 cm, greutate 15 kg, ten deschis, păr blond, ondulat, ochi albaştri, faţă rotundă, gras.” La înăltimea unui copil de 5-6 luni şi cântărind cât unul de 3 ani, mult prea gras…

 

INDICII DE-A BUŞILEA. În urma cercetărilor specifice, poliţia a stabilit două ipoteze: ori copilul a fost luat de tatăl natural, la care se aflau şi ceilalţi doi fraţi ai lui Csaba, ori a căzut în albia Cibinului care trece cam la 50 de metri prin spatele curţii cu pricina. Cum prima ipoteză a căzut în urma verificărilor, singura variantă a rămas râul Cibin. Deşi mama copilului a susţinut că băieţelul nu trecea de gardul din sârmă ce înconjura curtea, un vecin a declarat că el îl mai văzuse pe copil chiar şi cu un an înainte jucându-se în afara curţii, spre râu. Fapt oarecum posibil doar dacă data reală a naşterii copilului este cea trecută în raportul IPJ Sibiu (09.01.2002) şi nu cea înregistrată pe site-ul IGP (01.09.2002). Pentru că, dacă la un an şi câteva luni un copil se poate zbengui, la 9-10 luni nu poate decât să meargă de-a buşilea.

 

POZA DATÃ ÎN URMÃRIRE. În iunie 2006 (după 2 ani – n.r.) a fost audiat şi concubinul cu care trăia mama în momentul dispariţiei micuţului. De altfel, datele după care a fost realizat portretul robot au fost furnizate de el. Se pare însă că memoria nu l-a ajutat foarte tare, deoarece nici mama nu a recunoscut chipul copilului ei în portretul cu pricina. Portret cu care, altminteri, este în continuare căutat copilul. Cât despre cea care l-a adus pe lume pe Csaba…

„Fiind prezentată Serviciului criminalistic, pentru întocmirea unui nou portret vorbit cu ajutorul Aplicaţiei Imacetrak, lucrătorul specializat nu a putut să întocmească un alt portret deoarece, în afară că acesta era blond şi avea ochi albaştrii, nu s-a mai putut pronunţa cu privire la alte trăsături.” Acum, căutarea copilului este doar o formalitate. Chiar în informarea de la IPJ Sibiu se menţionează, în încheiere, că „din cercetările şi investigaţiile efectuate în cauza privind dispariţia minorului Burcsa Csaba rezultă ipoteza că acesta a căzut în râul Cibin, pistă pe care mergem în prezent.”

 

99% ÎNEC. Lusciac Cristina din Vatra Dornei a dispărut tot în aprilie 2004. Era la joacă, în curtea bunicilor şi a ieşit în fugă după minge. De-atunci n-a mai fost văzută. Mingea însă a fost văzută de fratele ei la 500 de metri mai la vale plutind pe râul Bistriţa care curge peste drum de casa bunicilor. „Bănuim că a vrut să scoată mingea şi a căzut în apă. 99%… s-a înecat.” ne-a spus inspectorul principal Palaghioi Dumitru de la Poliţia Vatra Dornei. „Am căutat-o pe mal până la baraj. N-au fost altfel de căutări că atunci nu aveam procedurile după care lucrăm acum. şi nici nu exista posibilitatea să o fi luat cineva că nu sunt în zonă oameni cu cazier” a continuat judiciaristul.

Nici asasinul Larisei Chelaru nu avea cazier, nici cel al Andreei Dodan, însă asta nu i-a împiedicat să ucidă.

 

DE LÂNGÃ BLOC, ÎN BISTRIŢA. Gheorghiu Vasile este un băiat de 6 ani din Broşteni, Suceava. A dispărut pe 4 aprilie 2006. Face parte dintr-o familie numeroasă ce locuieşte într-unul din blocurile din zona minieră. Toată ziua s-a jucat împreună cu surorile lui, dar ultima oară a fost văzut la ora 18, singur lângă bloc. Dar, la aproximativ 150 de metri de blocuri curge Bistriţa. „Este foarte probabil să se fi înecat” ne-a spus Dan Murişanu, agent şef adjunct din serviciul Urmăriri al IPJ Suceava. „A doua zi ne-a spus cineva că a văzut un corp plutind la 2-3 km de Broşteni. E posibil să fi fost el, deşi în ziua aceea au căzut în Bistriţa vreo 4 oameni. Părinţii l-au căutat în acea seară singuri prin subsolurile blocurilor şi au semnalat dispariţia copilului a doua zi. A fost căutat cu jandarmi şi pompieri. Au fost vreo 2-3 bărci şi l-am căutat pe apă şi pe sub maluri până în coada lacului Bicaz. Nu l-am găsit. Noi continuăm activităţile de căutare, dar ajungem mereu în acelaşi punct”.

 

DRUMUL PESTE APÃ. Marincat Bianca Ramona este din Vişeul de Sus, judeţul Maramureş şi avea 8 ani când a dispărut. Pe 1 iunie 2006, în jurul orelor 18:00, fetiţa a plecat de acasă în vizită la o prietenă de-a sa, care locuieşte pe o stradă învecinată, la 300 de metri distanţă. A stat aici o oră, după care a mers spre casă. Nu a mai ajuns… Era îmbrăcată cu un trening roşu. Părinţii au anunţat dispariţia la postul de poliţie în aceeaşi zi. S-au făcut scotociri şi în pădurea lângă care locuia fetiţa. „Au fost căutări ample timp de două săptămâni cu jandarmi, vânători de munte, grăniceri, grupe mobile şi localnici. S-a căutat şi în pădure, şi pe apă”, declară comisarul Coste Dorin, judiciarist la IPJ Maramureş.

N-a văzut-o nimeni căzând în apă dar, pentru că în drumul ei spre casă Bianca trebuia să treacă peste pârâul Valea Peştilor, pe un pod improvizat din lemne, cazul a fost considerat „suspiciune de înec”. „Pârâul era foarte umflat la data respectivă, deoarece fuseseră precipitaţii abundente. De obicei adâncimea pârâului nu este mai mare de un metru dar în acea perioadă avea doi metri jumate”, spune comisarul Coste. „Am încercat să trimitem o echipă de pompieri cu barca, dar era foarte periculos. Am făcut şi o experienţă: am aruncat în apa învolburată un buştean de greutatea copilei şi acesta a ajuns în râul Vaser, la 200 de metri de locul unde se presupune că ar fi căzut fetiţa, în doar câteva secunde. S-a căutat timp de două săptămâni iar căutările s-au reluat când apa a mai scăzut dar nu am găsit nimic”. Acum, pe Bianca n-o mai caută nimeni acum. Poliţia aşteaptă ca undeva, cândva, apa să o scoată la suprafaţă.

 

A rămas doar o bucată de craniu

 

Un caz în care s-a adeverit suspiciunea de înec este cel al lui Sali Andrei Valentin din Băileşti, Dolj. La data dispariţiei, pe 13 iunie 2006, avea 2 ani.

Încă din prima noapte s-a luat la răscolit dereaua ce trecea prin apropierea casei. Pe 25 iulie, la aproximativ un kilometru de casă, pe malul canalului au fost găsit câteva fragmente oasoase şi bluza copilului. O bucată de craniu şi câteva coaste, atât a mai rămas din Sali. După 6 luni a venit şi rezultatul analizelor ADN, care au confirmat că rămăşiţele sunt ale copilului.

Cazul a fost închis, însă întrebările fără răspuns au rămas însă. După fragmentele osoase nu s-a putut stabili cauza morţii şi nici data ei. A murit Sali înecat? Sau era decedat când a ajuns în apă? A murit chiar în ziua dispariţiei sau mai târziu? Ce i s-a întâmplat de au rămas din el doar câteva oase, la 12 zile de la dispariţie? Şi de ce nu l-a găsit nimeni mai devreme, deşi dereaua fusese periată aproape zilnic de poliţişti şi de familie?

 

Le-aţi văzut?

Simon Andreea

 

Pe 15 decembrie 2005, Andreea Simon a plecat de acasă la magazinul de lângă bloc. Camerele de luat vederi de aici o surprind pe fata de 9 ani făcând cumpărăturile şI primind restul la bacnota de un million – în jur de 900 de mii de lei. Andreea iese apoi din magazin cu doi fraţI, prieteni de-ai ei, pe care-I întâlnise înauntru. Se joacă câteva minute cu zăpadă, după care pleacă, împreună cu ei, spre casă. La circa 30 de metri de bloc, fata se desparte de cei doi. Ulterior, băieţii au declarat Poliţiei că fata a luat-o spre casă, dar pe alt drumul decât cel obişnuit. De atunci, Andreea Simon a dispărut. Despre cazul ei, şeful Poliţiei Române ne-a declarat că „se lucrează. Am văzut ultima evaluare acum două săptămâni. E un caz foarte complicat şI interesant. Cu multe dubii… Sunt nişte activităţi specifice care se fac. Dar n-aş vrea să dau detalii. Însă avem câteva ipoteze, interesante mi se par mie, de verificat. Sunt piste în curs de elucidare”.

 

Iakab Roxana

 

A dispărut pe 4 noiembrie 2006. Într-o zi de sâmbătă la prânz, între două scări de bloc. Fusese în vizită la o mătuşă şi se întorcea acasă. Există martori care spun că au văzut-o la parter, în faţa uşii de la intrarea în apartament. N-a mai ajuns acasă. Din investigaţiile poliţiei rezultă că fetiţa, care avea atunci 4 ani şi 11 luni, a fost răpită. Au trecut de-atunci 3 luni şi nimeni nu poate spune dacă Roxana mai este măcar în viaţă…

Şeful Poliţiei Române spune că în acest caz de dispariţie „apar în continuare date”. Şi cazul Roxanei, şi cazul Andreei Simon sunt, pentru chestorul principal Dan Fătuloiu „foarte interesante şi foarte complexe. Dar am văzut că se lucrează, şi se lucrează în sistem „task force”, cu toate structurile de aplicare a legii. Sunt cazuri sensibile amândouă. Eu sper să nu facă parte din cazurile acelea dramatice.” (Adriana Oprea-Popescu)

 

Paula Anastasia Tudor

Jurnalul Naţional (9 februarie 2007)

 

Anunțuri

5 comentarii (+add yours?)

  1. eu
    Iul 05, 2010 @ 21:17:38

    mama ei de viata. astia cu ce au gresit?

  2. türkh web tasarım
    Aug 17, 2010 @ 10:43:18

    Ulterior, băieţii au declarat Poliţiei că fata a luat-o spre casă, dar pe alt drumul decât cel obişnuit.

  3. Ömer Coskun
    Sep 08, 2010 @ 02:59:40

    I will feed your RSS after this useful article. Thanks a lot

  4. Loredana Dache
    Oct 07, 2012 @ 02:30:54

    Toata relatarea in dosar de cum a disparut LEONARD PODARU este total diferenta de cum au comentat-o parintii . Stiu foarte sigur pentru ca sunt sora lui LEONARD.

  5. love hurts
    Dec 09, 2012 @ 15:39:34

    ciudat cum dispare lumea in ultimii ani se intampla ceva ciudat oamenii nu mai par a fi oameni! ci monstri!…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: