Tristele peripeţii ale unui băiat găsit de site-ul copiidisparuti.jurnalul.ro

Patrik, punga cu bronz şi o mamă disperată

 

„Mi-ar cădea şi receptorul din mână să-l mai aud o dată, la telefon, zicându-mi «Mami!»… Mă duc după el şi până la capătul lumii. Îmi voi plăti eu drumul, într-o viaţă de om”. Sunt cuvintele mamei lui Patrik. Copilul ei a fost găsit de site-ul copiidisparuti.jurnalul.ro.

 

Acum trei luni Patrik Laurenţiu Badea, de 12 ani, a plecat de acasă, din Râmnicu Sărat, zicându-i mamei că se duce la joacă. Nu s-a mai întors. Mama, Lucica Badea, a reclamat dispariţia băiatului, iar Poliţia Buzău l-a dat în Urmărire Generală. Acum două săptămâni, copilul a ajuns într-un centru de plasament la sute de kilometri depărtare de casă, în Timişoara. Nu se ştia mai nimic despre băiat, iar poliţiştii de la IPJ Timiş nu au reuşit să-i stabilească cu certitudine identitatea şi nici nu au ştiut că este un copil căutat de mama sa şi dat în Urmărire Generală. Până când unul din reprezentanţii Direcţiei pentru Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului (DGASPC) Timiş are curiozitatea să intre pe site-ul copiidisparauti.jurnalul.ro şi să afle cu surprindere că Patrik, băieţelul blond internat într-unul din cetrele Direcţiei, este un copil dispărut.

Poliţia de la Timiş, anunţată imediat de DGASPC, verifică informaţiile de la colegii din Buzău, şi, confirmându-li-se urmărirea generală, pleacă să-l ia pe Patrik de la Centru, pentru a-l ţine la inspectorat până vine mama, Lucica Badea, să-l ia. În acest timp, poliţia de la Buzău îi spune mamei să se pregătească să se ducă după fiu la Timiş. Toate bune şi frumoase până aici.

 

Povestea bronzului. Numai că marţi după amiază Patrik primeşte bilet de învoire de două ore. Şi, când să vină poliţiştii să-l „reţină” pentru verificări, „ia copilul de unde nu-i!”. Patrik nu s-a mai întors la centru, aşa cum promisese, lăsându-i cu ochii în soare şi pe cei de la DGASPC Timiş, şi pe poliţiştii de acolo, şi pe cei din Buzău, şi pe mama copilului. Cei de la Centrul de plasament au spus că i-au dat copilului billet de voie pentru că e un băiat cuminte şi că, oricum, ei nu au cum să-l ţină prizonier.

Ieri dimineaţă, după 2 zile de căutări intense, Patrik a fost găsit de poliţiştii din Timişoara într-o piaţă. Cerşea.

„Sunt cel mai fericit om de pe planetă! Nu credeam că o să mai aud asta o dată!”, ne-a spus mama când a primit vestea regăsirii lui Patrik. În lunile lui de periplu, Patrik s-a apucat şi de tras din pungă. Trage bronz. Ştie şi mama lucrul ăsta. „O să fac tot ce-mi stă în putinţă. O să-l iubesc ca şi înainte, o să dialoghez, o să-l duc la Direcţia pentru Protecţia Copilului să-l consulte un psiholog. Trebuie să-l dezintoxic”, ne spune mama prin telefon, controlându-şi cuvintele şi vorbind cu dicţie, ca la televizor.

 

„Un copil bun”. Lui Patrik i-a murit tatăl pe când el avea 4 ani. Cu un an înainte, mama, fostă muncitoare în confecţii, a rămas fără loc de muncă. De atunci trăieşte din ajutorul social şi din ce primeşte făcând menaj pe la diferite persone. Să aibă suficienţi bani pentru a-l creşte pe Patrik. Locuiesc într-o casă naţionalizată unde au o cameră şi un hol şi nu sunt deloc iubiţi de vecini. Aceştia au făcut mai multe sesizări la Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Buzău cum că Patrik este bătut crunt de mamă.

Dar asistenţii de la Direcţie nu au găsit nici o probă pentru o astfel e acuzaţie. La prima sesizare, în 2002, asistenţii sociali s-au dus pe neanunţate acasă la Patrik. L-au găsit făcându-şi temele împreună cu mama. Copilul era îmbrăcat curat şi nu avea urme de violenţă. Mama i-a spus asistentului că l-a certat, la ora menţionată în declaraţie de vecini, dar că nu l-a lovit. L-a mustrat pentru că a primit doar „Satisfăcător” la şcoală, la un extemporal de matematică, şi pentru că, la sfârşitul lucrării de control, a scris „Nu pot”. La a doua sesizare trimisă de vecini, asistenţii s-au dus din nou la Lucica acasă şi au găsit-o pe mamă în aceeaşi postură: ajutându-şi copilul la teme. Nici de data asta Patrik nu părea bătut. Mama susţine că vecinii îi fac astfel de reclamaţii pentru că o vor plecată din acea casă naţionalizată.

La şcoală, Patrik nu are nici o corigenţă. În vară, a terminat clasa a VI-a cu media 6,63. „E o medie bună pentru situaţia lui. Nu e un copil prost, e un băiat bun, îl duce capul. Şi mama lui a fost eleva şcolii noastre, dar nu avea astfel de probleme (nu dispărea de acasă – n.r.)”, spune directoarea Şcolii Generale nr.1 din Râmnicu Sărat, Valentina Bacşei. Deşi e cuminte şi nu se bate cu alţi colegi, la purtare copilul are media 7, din cauza celor 120 de absenţe nemotivate.

 

„Mami, promite-mi ca nu mă mai cauţi!”.Poliţia susţine că „dracul de copil”, cum l-a numit în glumă un om al legii, a plecat de mai multe ori de acasă până acum şi că este un obişnuit al străzilor. În clasa a III-a a dispărut şi a fost găsit după trei zile la Centru de Plasament „Pinochio” din Bucureşti. Patru luni a durat până să ajungă înapoi la mama sa. Deşi a pierdut atâtea săptămâni de carte, în clasa a III-a Patrik a făcut ore suplimentare cu învăţătoarea şi a reuşit să scape fără să repete anul. După acel episod, băiatul a mai plecat de acasă, dar pentru câteva zeci de ore, mama reclamând dispariţiile la poliţie. La ultima sa plecare, pe 12 iunie anul acesta, copilul şi-a contactat telefonic mama de două ori. Prima dată, povesteşte ea, a vorbit nouă minute. Era foarte degajat la telefon. I-a spus femeii că este la Timişoara şi că vrea să se întoarcă acasă. Însă nu s-a întors. Ultimul semn al lui a fost pe 25 august când i-a dat Lucicăi un al doilea telefon, unul straniu. A zis că e în Arad şi că o oarecare tanti Fănica are grijă de el. „Nu mai era Patrik al meu. Mi-a zis «Mami, promite-mi că nu mă mai cauţi!»”, îşi aminteşte Lucica Badea de acel ultim telefon, care a durat mai puţin de un minut. Interesant este că poliţia din Timiş şi cea din Buzău parcă au trăit în lumi paralele săptămânile astea. În timp ce oamenii de la IPJ Buzău îl căutau, în timp ce mama venea aproape zilnic la poliţie şi le făcea scandal oamenilor legii, că nu sunt în stare să-i găsească copilul, poliţiştii din Timiş ştiau de soarta Patrik, pentru că el figura în evidenţa lor din august, când a fost prins la cerşit. „E foarte greu să identifici un astfel de copil, pentru că el nu avea acte de identitate. De multe ori, copiii străzii îşi dau o identitate falsă. Plus că poza, pe care o aveţi şi dumneavoastră (Jurnalul Naţional – n.r.) şi pe care o avem şi noi e singura pusă la dispoziţie de familie, şi nu ştim dacă mai corespunde cu realitatea”, justifică comisarul Marian Şerbulea de la IPJ Buzău.

 

Alex Nedea

Jurnalul Naţional (2 ianuarie 2007)

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: