Povestea site-ului copiidisparuti.jurnalul.ro

 

Site-ul copiidisparuti.jurnalul.ro s-a născut din dorinţa de a-i ajuta pe aceşti copii. Concret, nu aşa cum am văzut că se face în manifestările de pomenire a lor organizate la zi festive. Facerea site-ului, strângerea informaţiilor şi apoi ordonarea lor s-au dovedit a fi o treabă complicată. Presărată, pe alocuri, cu întâmplări de-a dreptul comice. Umor negru, cu caschetă şi epoleţi.

 

Cei care ne-au pus la dispoziţie fotografiile şi datele apărute pe copiidisparuti.jurnalul.ro sunt purtători de cuvânt ai IPJ-urilor din ţară. Cei câţiva care au înţeles demersul nostru şi au ales să dea o mână de ajutor, nouă şi copiilor dispăruţi. Ceilalţi, fie se aflau în concedii de odihnă (observaţie: în luna august, ai impresia că întreaga România e în slipi, pe şezlonguri), fie n-au înţeles nimic din cererea noastră.

Am contactat, telefonic şi prin e-mail, toste Inspectoratele Judeţene de Poliţie şi am primit până acum răspunsuri de la 24 dintre ele. Unele documentate, altele telegrafice, stil rebus: nume şi prenume, atâţia ani, din satul X, dispărut la data Y.

 

CU ACORDUL PÃRINŢILOR. Cele mai mari dificultăţi le-am întâmpinat în obţinerea fotografiilor cu minori dispăruţi. Chiar dacă toţi dintre ei, sunt, măcar teoretic, daţi în urmărire, locală sau generală, multe IPJ-uri n-au vrut să ne dea pozele lor, invocând … „dreptul la imagine”. Ce drept la imagine are un copil despre care nu mai ştii nici măcar dacă e în viaţă? Şi în baza cărei legi ni se invocă acest drept? „Cum, nu stiţi?! Legea CNA-ului!”, s-au revoltat câţiva poliţişti. Deşi le-am explicat că prevederile CNA – care n-ar fi fost încălcate – nu se aplică totuşi în presa scrisă, oamenii legii au ţinut-o în continuare pe-a lor. „Trebuie să cerem acordul părinţilor, ca să vă putem da ceva”.

Unii ne-au trimis acest refuz pe fax. Vă redăm unul dintre răspunsurile primite. „Urmare a adresei dvs. din 24.08.2005, vă aducem la cunoştinţă că pentru a vă pune la dispoziţie fotografiile şi semnalmentele minorilor dispăruţi de pe raza judeţului Constanţa ne este necesar acordul scris al membrilor familiei sau al aparţinătorilor legali. În următoarea perioadă de timp vom lua legătura cu persoanele care au depus reclamaţii privind dispariţiile de minori iar in cazul în care aceştia vor fii (sic!) de acord (…), vă vom contacta”. Să vă mai spunem că în 16 zile, câte au trecut, nu am primit nici măcar semnalmentele Andreei Dodan, fetiţa dispărută de la Plopeni…?

 

POKEMONUL MUSTÃCIOS. Ne cerem iertare pentru cazurile prezentate pe copiidisparuti.jurnalul.ro fără fotografii. Ştim că înălţimea, greutatea şi culoarea părului nu sunt indicii suficiente pentru identificarea unui copil. Ne cerem iertare şi pentru inadvertenţele care apar, uneori, în fişele de prezentare ale acestor copii. Au fost transcrise întocmai datele primite de la IPJ-uri.

Pe ici, pe colo, am mai făcut mici retuşuri. Nu puteam să-i lăsăm, de pildă, lui Sbenghea Nicu Eduard, un băieţel de 3 ani şi 7 luni, la semnalmente: MUSTAŢÃ. Cum să aibă mustăţi un copil care, conform datelor trimise de aceeaşi poliţie, are o „înălţime de 75-80 de cm” (mult prea puţin, conform graficelor de creştere a copilului ar trebui să măsoare peste 1 m) ? Cum să aibe mustaţă un copil care a dispărut încălţat cu „papuci cu desen Pokemon”?

La capitolul copii dispăruţi, un alt IPJ ne-a trimis un caz pe bună dreptate „mustăcios”. Primul şoc l-am avut atunci când am citi că ar munci ca zilier. Apoi, la semnalmente : „nas drept cu profil rectiliniu, poartă mustaţă, barbă mijlocie dreaptă”.. Ne-am revenit când i-am calculat vârsta: „minorul” avea, la data dispariţiei, 22 de ani…

 

SE ROSTOGOLEŞTE… Altă combinaţie ciudată e raportul vârstă/greutate. Cu un minor am ajuns la rezultatul corect după trei încercări. În prima, la 7 ani, măsura 1,70 m şi cântarea 55 de kg. Un pic cam mult, am considerat noi, atrăgând atenţia IPJ-ului respectiv. Datele au fost corectate şi retrimise: „0.70 m şi 25 de kg”. Un pic cam rotund şi prea pitic, am comentat noi iară. În cele din urmă s-a găsit soluţia corectă: nu semnalmentele ne fuseseră date greşit, ci data naşterii, căci minorul avea, de fapt, 17 ani.

Avem cazul unei fetiţe care, la 6 ani, măsoară 1,45 m şi cântăreşte 25 de kg. La aceeaşi vârstă, despre o altă fată, care are 1,25 m şi 22 de kg ni se spune că are „corpolenţă atletică”.

Iar un băieţel de 3 ani, dispărut lângă un lan de porumb, are greutatea de 20 de kg şi înălţimea de … 60 de cm! Ca să puteţi analiza mai uşor aceste date, vă spunem că un copil nou-născut, are de regulă 50-51 de cm şi 3-3,5 kg.

 

DISPARIŢII ANTICIPATE. Că părinţii nu ştiu greutatea şi înălţimea copilului şi inventează cifre pe care poliţiştii le notează ca roboţii, n-ar fi aşa de grav. Dar să treci la data dispariţiei: 01.11.2005 (Lupu Ionela Eugenia) sau 09.09.2005 (Mitrea Costel – caz primit în luna august), ni se pare revoltător. Ori poliţia romănă s-a dat de tot pe mâna clarvăzătorilor şi anticipează cazurile, ori dosarele acestor copii sunt tratate cu băşcălie.

Nu vrem să facem procese de intenţie poliţiştilor. Mai ales acelora care ne-au întins totuşi o mănă de ajutor, indiferent cu ce a fost plină palma. Însă credem că e de datoria noastră să atragem atenţia oamenilor legii că astfel de cazuri trebuie tratate cu mai multă seriozitate şi discernământ. Dacă 2 copii, să zicem, ar fi ucişi de un pedofil, întreaga poliţie s-ar mobiliza să-l prindă pe ucigaş. Dacă aceiaşi copii mor din cauza indiferenţei sau a birocraţiei, nimeni nu mişcă un deget. O facem noi, şi batem cu cel arătător obrazul.

 

Urmărire generală, după 1 an şi jumătate

 

Comisarul Adrian Dumitrescu, Şeful Serviciului Urmăriri din IGP, susţine că orice copil dispărut este considerat un caz de urgenţă şi de aceea este dat imediat în urmărire generală. Teoria e frumoasă, să vedem ce spune pratica…

Constantin Geta, 17 ani, a dispărut pe 1 ianuarie 2004 şi a fost dată în urmărire generală un an şi jumătate mai târziu.

Erdei Damian, 14 ani, a dispărut în mai 2004 şi a fost dat în UG abia peste un an

Duncă Marina, 16 ani, a dispărut pe 23 martie 2004 şi a fost dată în UG peste un an şi 3 luni.

Mireascu Ileana, 15 ani, a dispărut pe 12 mai 2004 şi a fost dată în UG după 1 an şi 2 luni.

Şi, până ne trezim să-i punem pe aceşti minori – care, deşi au buletin, tot copii sunt, conform legii – în consemn la frontieră, privim cu poftă spre fondurile PHARE cu care UE ne ajută să luptăm împotriva traficului de fiinţe umane.

 

Băieţii dispar mai des

 

La sfârşitul lunii trecute, în evidenţele IGP figurau 275 de minori dispăruţi (15,85% din totralul persoanelor dispărute). 26 dintre ei au între 0 şi 5 ani, 69 – între 5 şi 10 ani, 66 – între 10 şi 14 ani şi 114 – între 14 şi 18 ani.

În prezent, se află daţi în urmărire generală 138 de minori dispăruţi în perioada 2000-2005. Dintre ei 8 au intre 0-5 ani (nici o treime din categoria de vârstă), 21 între 5-10 ani (idem), 38 între 10-14 ani (mai mult de jumătate) şi 71 între 14-18 ani (idem).

Au fost depistaţi şi încredinţati familiei 114 minori urmăriţi general. În nota IGP ni se spune că „audierea celor depistaţi a scos în evidenţă faptul că principalele cauze care au generat plecarea de la domiciliu sunt: neajunsurile materiale, neînţelegerile familiale, dorinţa de aventură şi vagabondajul, abandonul şcolar, etc., neexistând date că au fost victimne ale infracţiunii de lipsire de libertate în mod ilegal”. Cu alte cuvinte, singura pistă pe care se canalizează acum energiile poliţiei, chiar şi pentru dispariţiile copiilor sub 5 ani, este fuga. Fuga prin porumb. Cât de greu e să prinzi copilul…

 

ONG-uri virtuale

 

„Childscope” este un studiu întocmit de Centrul European pentru Copii Dispăruţi şi Exploataţi Sexual care menţionează, printre altele cele 241 de ONG-uri care activează în domeniul în statele membre UE şi în cele candidate la aderare (Republica Cehă, Ungaria, România, Polonia).

Surprinzător pentru noi, România figurează în „Childscope” cu două organizaţii active în domeniul dispariţiilor de copii: „Salvaţi Copiii” şi „Ajutor şi Grijă pentru Tineri” (AGT). Ambele precizează, în prezentarea lor, că se ocupă de copii dispăruţi cu vârsta cuprinsă între 2 (sau 1) şi 18 ani, şi că, pentru asta, „cooperează cu oamenii legi şi/sau cu autorităţile judiciare în cazul copiilor dispăruţi sau exploataţi sexual.” „Salvaţi Copiii” precizează că „au fost încheiate, în acest sens, înţelegeri oficiale”.

Andreea Dodan, fetiţa din Plopeni, ar trebui să împlinească luna viitoare 6 ani. La dispariţia ei, n-am văzut în zonă nici măcar un afiş care să poarte însemnul unuia din aceste două ONG-uri…

 

Adriana Oprea-Popescu

Jurnalul Naţional (8 septembrie 2005)

(Update: doi ani mai târziu, site-ul copiidisparuti.jurnalul.ro a fost hackerit si imposibil de recuperat)

 

2 comentarii (+add yours?)

  1. Sabina
    aug. 16, 2011 @ 12:19:07

    Ce s-a intamplat cu situl http://copiidisparuti.jurnalul.ro ?

  2. simonandreea
    aug. 18, 2011 @ 14:47:52

    A fost atacat de-un hacker si apoi dezactivat, pentru ca, fiind un sub-site al Jurnalului National, punea in pericol pagina de web a ziarului. In locul lui am creat acest blog, cu speranta ca el va fi la fel de util.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: