Campanie – Apel pentru copiii dispăruţi

Printr-o scrisoare deschisă, Jurnalul Naţional le cere prim-ministrului Călin Popescu Tăriceanu, ministrului Administraţiei şi Internelor, Vasile Blaga, şi inspectorului general al Poliţiei Române, Dan -Valentin Fătuloiu, să ia măsuri rapide şi concrete pentru soluţionarea cazurilor de copii dispăruti.

 

Domnule prim-ministru al României, Călin Popescu Tăriceanu

Domnule ministru al Administraţiei şi Internelor, Vasile Blaga

Domnule Inspector General al Poliţiei Române, Dan-Valentin Fătuloiu,

 

Vă adresăm această scrisoare deschisă în numele celor aproape 300 de copii români dispăruţi şi încă negasiţi. Chipurile câtorva dintre ei vă privesc din această pagină de ziar, pe alţi o sută îi puteţi vedea pe site-ul construit de „Jurnalul Naţional” – copiidisparuti.jurnalul.ro. Cei mai mulţi dintre copiii români dispăruţi nu au însă nici măcar un chip sau o identitate publică. Şansele lor de a mai fi găsiţi vreodată în viaţă sunt extrem de reduse.

 

Domnule prim-ministru al României, Călin Popescu Tăriceanu

Domnule ministru al Administraţiei şi Internelor, Vasile Blaga

Domnule Inspector General al Poliţiei Române, Dan-Valentin Fătuloiu,

 

Vă scriem în numele părinţilor români care sunt îngrijoraţi de incapacitatea autorităţilor de a ne proteja copiii în astfel de situaţii. Demersul nostru jurnalistic este o continuare a campaniei de presă pe care „Jurnalul Naţional”, direct implicat şi profund interesat de salvarea vieţii oricărui copil aflat în primejdie, a demarat-o din 5 septembrie 2005.

Din experienţa jurnalistică pe care am acumulat-o din nefericire în astfel de cazuri, considerăm că se impun măsuri radicale de schimbare a legislaţiei în domeniu şi a mentalităţii cu care societatea română, în general, tratează astfel de situaţii dramatice – dispariţii de copii, răpiri, maltratări.

Cerem autorităţilor statului să respecte Constituţia României şi a articolului 49, alin.1, din legea fundamentală, care prevede: „copiii şi tinerii se bucură de un regim special de protecţie şi de asistenţă în realizarea drepturilor lor”. Cerem autorităţilor statului să-şi onoreze obligaţia de a acorda o protecţie specială copiilor.

Cerem Ministerului Administaţiei şi Internelor să impună structurilor din actuala sa componenţă să-şi respecte principiul pentru care au fost create: să apere viaţa, integritatea corporală şi libertatea individului.

În acest context considerăm că actuala legislaţie şi normele de procedură aplicate în cazurile de dispariţii de copii sunt ineficiente şi nu respectă un principiu fundamental într-o societate modernă: dreptul la viaţă.

În actuala stare de fapt, cerem Guvernului României şi Ministerului Administraţiei şi Internelor crearea unui organism specializat pe combaterea criminalităţii la nivelul copiilor.

Considerăm, de asemenea, că se impune adoptarea cât mai urgentă, a următoarelor măsuri:

1. conceperea unor planuri de acţiune eficiente, care să ţină seama de cazuistica în domeniul răpirilor şi dispariţiilor;

2. declararea oficială a unui copil dispărut imediat după constatarea evenimentului (raportarea lui la poliţie) şi renunţarea la intervalul (actual ) de 48 de ore, timp în care se aşteaptă eventuala revenire a copilului acasă. În cazurile de copii dispăruţi, primele ore sunt capitale!

3. instituirea unui sistem de alertă ce pemite difuzarea imediată a cazurilor de copii dispăruţi către toate secţiile de poliţie din toată ţară, dar şi către mass-media; colaborarea cu mass-media, prin difuzarea imediată a fotografiilor şi semnalmentelor copiilor dispăruţi, luându-se pentru aceasta acordul în scris al părinţilor în momentul în care aceştia raportează cazul.

4. adăugarea la atribuţiile poliţiei a unei „autorizaţii de căutare” care să permită accesul autorităţilor în spaţii închise sau îngrădite (proprietăţi private). Conform Constituţiei României, art. 27, alin. (2), lit. b), de la inviolabilitatea domiciliuliui se poate face derogare prin lege pentru „înlăturarea unei primejdii privind viaţa, integritatea fizică sau bunurile unei persoane”.

5. obligaţia ca poliţia să colaboreze, în operaţiunile de căutare/scotocire cu voluntari (persoane fizice sau asociaţii nonguvernamentale) pe baza unui plan comun de acţiune, sub conducerea organelor de poliţie.

6. dotarea poliţiei cu echipamente speciale de căutare (binocluri cu termoviziune, lanterne pentru căutare pe timp de noapte, câini de urmă performanţi, bărci, etc…) Continuarea operaţiunilor de scotocire pe timp de noapte, ştiut fiind că fiecare oră în plus de la dispariţia copilului reduce şansele ca acesta să mai fie găsit în viaţă.

7. apelarea imediată la ajutorul jandarmilor şi a elicopterului cu termoviziune din dotarea MAI în operaţiunile de scotocire pe teren.

8. Obligaţia ca pe teren, pe tot parcursul operaţiunilor de căutare/scotocire, să fie prezentă şi o salvare, corespunzător echipată şi cu personal medical capabil să acorde copilului asistenţă de urgenţă, atunci când este găsit.

9. implementarea unui sistem informatic bine pus la punct. O infrastructură informatică a Poliţiei cu Poliţia de Frontieră, astfel încât, chiar în momentul în care se sesizează dispariţia unui copil, poza lui să apară în toate secţiile de Poliţie precum şi la toate punctele de frontieră (prin sistemul informatic), nu după 10 zile, cum se obişnuieşte acum, pentru că aşa scrie în proceduri. Cunoscută fiind amploarea traficului de copii din România, un copil dispărut trebuie dat imediat în urmărire generală şi în consemn la frontieră!

10. anunţarea imediată a tuturor celorlate asociaţii/societăţi care au suporturi de mediatizare a chipului celui dispărut: fabrici de ambalaje, societăţi care au panouri publicitare, atât din zona învecinată locului dispariţiei cât şi la nivel naţional.

11. dotarea laboratoarelor proprii ale poliţiei, dar şi a celor cu care se colaborează, în mod corespunzător, pentru ca rezultatele analizelor care pot fi edificatoare pentru găsirea în timp util a unui copil să fie obţinute cu celeritate (după o lună şi jumătate, cât durează la noi analiza unei pete de sânge de pe hainele unui suspect, ce şanse mai sunt ca acel copil să mai fie în viaţă?)

12. constituirea unui corp de psihologi care să poată contura profilul psihiologic atât al răpitorului, cât şi al copilului dispărut. Aceiaşi psihologi ar trebui să consilieze părinţii minorului, pe toata durată căutărilor şi după.

Prevenţia este poate etapa cea mai importantă în rezolvarea cazurilor de copii dispăruţi. Din păcate, în România nu se face nimic nici la acest capitol. Propunem luarea următoarelor măsuri:

1. Pericolele la care sunt sunt expuşi copii trebuie să fie conştientizate atât de adulţi – părinţii lor, cât şi de ei. În şcoli se pot organiza ore deschise, eventual cu participarea părinţilor, în care oamenii legii să le explice elevilor cum se pot feri de răpitori, la ce riscuri se expun fugând de acasă.

2. implicarea poliţiştilor de proximitate în munca de prevenţie;

3. educarea publicului larg prin organizarea unor campanii de informare asupra riscurilor la care sunt expuşi copii;

4. asigurarea unei paze serioase a locurilor care reprezintă un potenţial pericol (ex.: sanatorii de boli psihice cum ar fi cel de la „Grajduri” – jud. Iaşi) şi monitorizarea permanentă a celor cunoscuţi cu probleme psihice grave, care se plimbă liberi dintr-un loc în altul, pe motiv că nu sunt bani să fie ţinuţi în sanatorii. Monitorizarea celor cu antecedente penale, mai ales dacă ele sunt de violenţă asupra copiilor.

 

Domnule prim-ministru al României, Călin Popescu Tăriceanu

Domnule ministru al Administraţiei şi Internelor, Vasile Blaga

Domnule Inspector General al Poliţiei Române, Dan-Valentin Fătuloiu,

 

În acest moment, societatea civilă din România îşi cere dreptul la încredere în oamenii legii. Raportul de ţară al Comisiei Europene atrage atenţia asupra incapacităţii autorităţilor române de a combate traficul de persoane. Adesea, copiii dispăruţi cad victime traficanţilor de carne vie, sunt scoşi în afara ţării, puşi să se prostitueze sau să cerşească, iar acest lucru devine posibil şi datorită vitezei mici de reacţie pe care o au oamenii legii în astfel de cazuri.

Viaţa fiecărui copil este importantă. Pentru părinţii lui, pentru ţara în care creşte. Vă rugăm de aceea, şi pe această cale, să faceţi tot ce e omeneşte posibil, pentru a salva vieţile copiilor dispăruţi şi pentru a preveni ca astfel de tragedii să se repete. „Jurnalul Naţional” îşi exprimă încă o dată disponibilitatea de a sprijini activ toate demersurile pe care le veţi face în acest sens!

 

Jurnalul Naţional (31 Octombrie 2005)

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: