Reporterii Jurnalului Naţional au împărţit pliante cu sfaturi pe litoral

IMG_3455

Reporterii Jurnalului Naţional au stat de vorbă cu copiii şi le-au citit sfaturile din pliant.

 

Copilul tău e în siguranţă?

 

6000 de pliante cu sfaturi despre cum pot fi prevenite dispariţiile de copii. 6 reporteri ai Jurnalului Naţional care, vreme de trei zile, au luat la pas kilometrii întregi de plajă. Prin apă, pe scoici, printre cerceafuri, în cele mai populate staţiuni ale litoralului românesc: Mamaia, Eforie Nord şi Costineşti. Acţiunea face parte din campania de presă pe care Jurnalul Naţional a dedicat-o copiilor dispăruţi, încă de acum 3 ani.

 

Pe 25 mai a.c., de Ziua Internaţională a Copiilor Dispăruţi, alte 4000 de pliante au fost împărţite în satele din jurul Bucureştiului. În acea zi, alături de reporterii Jurnalului Naţional au fost salvatorii BGS, partenerii noştri de acţiune în campania pentru copiii dispăruţi.

La începutul acestei săptămâni, acţiunea de prevenire s-a desfăşurat pe litoralul Mării Negre, acolo unde vin în vacanţă oameni din toate colţurile ţării şi din toate categoriile sociale. Familii cu copii. Reporterii au purtat tricouri cu pozele unor copii dispăruţi: Simon Andreea, Stoica Adrian, Ghioca Elvira, Cristian Arsu, Berehoi Andrei, Alecsa Cristian, Neghină Robert.

 

MOTIVAREA. Staţiunea Costineşti. E după-amiază, iar plaja este plină. Împărţim pliante numai celor care au copii lângă ei. Le lăsăm şi pe ceaceafurile goale, lângă care sunt jucării, sub colţul unui prosop, sub un pluş. Cei mici se joacă pe malul mării, sub supravegherea părinţilor lor. Matei se pregăteşte să plece. Părinţii lui împăturesc prosoapele, el e deja îmbrăcat. Are 4 ani. „Sunt ma’e”, se laudă el. Tatăl lui ia pliantul şi ne mulţumeşte. Ştie că nimeni nu e imunizat împotriva dispariţiilor. Şi că e mai bine să ştii cum poţi să previi, ca să nu ţi se întâmple. „Să fii sănătos, Matei!”, îi spun, pe picior de plecare. „Şi tu!”, îmi urează băieţelul. Apoi îi vine brusc o idee. „Stai aşa, nu p’eca”. Vine sub braţul pe care ţin pliantele, eu cred că vrea să vadă ce e desenat pe ele, dar el se apleacă şi mă pupă pe mână. Mi se înmoaie picioarele de emoţie. Copiii au întotdeauna un fel de a-ţi spune mulţumesc care te atinge pe inimă. Pentru cei ca Matei am mărşăluit pe plajă trei zile la rând. Pentru viaţa şi pentru siguranţa lor. (Adriana Oprea-Popescu)

 

REACŢII. Cei mai mulţi dintre oamenii cărora le-am întins pliantul ne-au mulţumit şi au început să citească sfaturile, unii ne-au întrebat ce-i cu copilul de pe tricou, alţii au fost zeflemitori şi ne-au sugerat să împărţim prezervative, iar alţii ne-au refuzat din start. La Costineşti, văzând poza copilul de pe tricou, sub care e scrisă întrebarea „L-aţi văzut?” (e Robert Neghină, băiatul dispărut din Costineşti acum 2 ani), câţiva tineri se îndreaptă spre noi îngrijoraţi. „Cine a dispărut? Ne lăsaţi să vă ajutăm?” Le mulţumim pentru că le pasă şi le explicăm că dispăruţi sunt mulţi, însă acum, pe plajă, căutăm să prevenim.

Şi la Mamaia e densitate mare de cearşafuri pe metrul pătrat. Păşim printre ele cu grijă, împărţind pliantele cu sfaturi. Pe cei care au adormit pe cearşaf, lîngă copil, atenţionarea noastră îi trezeşte brusc. Un tânăr ne cere un pliant şi, după ce vede despre ce e vorba, ne spune „foarte bine! ştiţi câţi copii se pierd pe plajă? Săptămâna trecută unul s-a rătăcit de 7 ori în trei zile. åsta deţine recordul.” Şi salvamarul Gabi Culea din zona Cazino Mamaia ne-a lăudat efortul „nu pot spune că dispar zilnic, dar se întâmplă să avem şi câte 20 de cazuri într-o zi. Unul, anul trecut, a fost găsit tocmai la Năvodari”.

 

RÃTÃCIT. Un minut de nesupraveghere şi gata. Şi părintele, şi copilul experimentează iadul pe pielea lor. Un băieţel de vreo 7 ani aleargă pe plajă spre faleză strigând-şi mama cu bărbia tremurândă. Alerg spre el şi-l opresc. „Dacă te-ai rătăcit, cel mai bine e să stai într-un loc”, îi spun, întrebându-l cum îl cheamă. „Theodor” ne spune el cu ochişorii în lacrimi, muşcându-şi buza. „Or fi plecat la hotel? M-au lăsat aici?”. Încerc să îl liniştesc şi îl asigur că îşi va găsi părinţii. Că vom sta cu el până îi va găsi. Băieţelul e foarte speriat. „Stăteam sub un pom… de-ăla”, şi Theodor îmi arată cu degetul o porţiune de plajă cu umbrele de stuf. Ne îndreptăm într-acolo şi, nu după mult timp, auzim o voce masculină: „Unde umbli, măi? De ce-ai plecat de pe mal, nu m-ai trimis tu la cearşaf să-ţi iau vesta?”, îl întreabă tatăl. Final fericit. (Paula Tudor)

 

REGULI. În Mamaia, pe o plajă privată, ni s-a spus să nu împărţim pliante pentru că nu aveam încheiat „un contract care să ne permită acest lucru”. La doi paşi de plaja respectivă, un tânăr ne-a spus că a auzit de două ori în acea zi, la Radio Vacanţa, anunţuri cu copii pierduţi pe plajă.

La Costineşti, un salvamar ne-a cerut mai întîi un pliant, l-a privit în grabă, apoi ne-a anunţat că „nu avem voie, fără acordul patronului, să împărţim afişe acolo”. După ce a aflat despre tema campaniei noastre, s-a mai înmuiat; a luat legătura cu şeful şi am putut să ne continuăm munca. La fel a reacţionat şi patronul unei autoserviri din Mamaia: s-a stropşit, cerîndu-ne să nu mai dăm pliante acolo, dar cînd a aflat că nu facem reclamă, ci încercăm să oferim cîteva sfaturi, ne-a lăsat să continuăm. Cu prospul şergîndu-şi copilul, sau luînd de pe farfurie o gogoaşă cu sos de ciocolată, cei mai mulţi dintre turişti au găsit o mînă şi pentru a lua pliantul. Uneori, ne-au spus că au auzit de campania noastră de la televizor. Dacă mama ne refuza cu obstinaţie, tatăl primea bucăţica de hîrtie cu sfaturi, mulţumindu-ne. (Irina Munteanu)

 

FEED BACK. „Aveţi grijă de copiii dumneavoastră!” Mesajul simplu, însoţit de un pliant, a stârnit reacţii diferite pe plajele din Mamaia, Costineşti şi Eforie Nord. De cele mai multe ori părinţii sau bunicii au fost receptivi, au mulţumit şi, în urma noastră, le citeau micuţilor din sfaturile scrise pe pliant. În Eforie Nord, o familie cu doi copii se odihnea la umbră pe o bancă. După ce au primit pliantul, părinţii au vrut să-l bage în geantă, pentru a-l citi mai târziu. „Despre ce e vorba?”, a întrebat fetiţa de 8-9 ani. „E ceva cu copii…”, i-a răspuns tatăl evaziv. Copiii nu s-au lăsat până când el nu a scos hârtia din geantă şi le-a citit-o. Au fost şi oameni care susţineau că e imposibil ca lor să li se întâmple să-şi piardă copiii, pentru că au mare grijă de ei. Când i-am întrebat unde le sunt copiii în acel moment, pentru că jucăriile le văzuserăm aruncate lângă cearşaf, au ridicat din umeri, arătând înspre malul apei. O reaţie imediată aveau mamele care, aşezate pe cearceafuri de pe plajă, primeau pliantul, apucau să citească primele rânduri, şi-şi strigau imediat copiii cărora, până atunci, nu le duseseră grija. (Ionela Gavriliu)

 

Bine cu forţa nu se face…

 

Se spune că un sfat bun nu strică nimănui… Au fost însă şi oameni care au refuzat categoric să primească pliantul. Deşi li se explicase despre ce este vorba.

Eforie Nord. Un tătic stă pe şezlong, cu puşitul de 5 ani lângă el. Îl rugăm să ia pliantul. „Nu”. Îi explicăm despre ce e vorba. „Nu”. Îi spunem că dispariţiile de copii sunt reale, se pot întâmpla oricui şi că e bine să ştie cum să se ferească de o astfel de situaţie. „Nu”, din nou. Ne uităm înspre copil iar el ne priveşte mirat, cu o privire tristă. Nu prea ştie ce se întâmplă. E păcat, dar binele cu forţa înseamnă comunism.

Mamaia. Un grup de adulţi cu copii stau la soare pe o plajă privată. Ne scuzăm că îndrăznim şi întindem un pliant. „Nu vrem”. Explicăm despre ce e vorba, dar primim acelaşi răspuns. „Nu vă înţeleg atitudinea”, oftează reporterul. „Nu înţelegeţi că ne deranjaţi?”, ţipă o femeie plinuţă cu faţa plină de cremă de protecţie. Off course, când întindea pliantul, reporterul se aşezase în dreptul soarelui ei…

Un mod de a sfida întrebarea „Copilul dumneavoastră este în siguranţă?” „Nu mă interesează!”, ne-a răspuns un burtos cu ghiulul pe deget şi brăţara de aur la mână. Papucii copilului său se zăreau pe cerşaful pe care omul, ars de soare, se tolănise.

Nu departe, pe malul apei, o femeie ridica, alături de fiica sa, castele de nisip. I-am înmânat acelaşi pliant. Mămica ne-a mulţumit şi ne-a spus: „mă interesează campania Jurnalului Naţional. O să ţinem cont de sfaturi!”. Doi părinţi. Două moduri diferite de a reacţiona, deşi toţi copiii trebuie să aibă parte de grijă, de protecţie. (Carmen Preoteşoiu)

 

Jurnalul Naţional (21 august 2008)

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: