Cosmarul unei mame

lupu LUPU DRAGOŞ VASILE
Data naşterii: 04.03.1989
Vârsta la data dispariţiei: 7 ani
Locul naşterii: Buhuşi, jud. Bacãu
Domiciliu: Buhuşi, str. Libertãţii, nr. 86
Data dispariţiei: 02.08.1996
Împrejurări: în acea zi, a plecat în jurul orelor 10:30 de la domiciliu spre bunica sa, care locuieşte lângã Gara Buhuşi. A stat în parcul din zona Gãrii pânã în jurul orelor 16:00, iar de la acea orã nu l-a mai vãzut nimeni.
Observaţii: rãspunde la porecla SCARLET.

Semnalmente:

Înălţime: 1,10 m;
Părul castaniu deschis;
Ochi verzi.
Semne particulare: are (avea) un dinte din faţã – lipsã.

Cosmarul unei mame

Pentru ca politistii au refuzat s-o ajute, Mariana Enache si-a cautat copilul singura, asa cum vazuse prin filme.
de Andreea Sminchişe

(Jurnalul Naţional, 24 august 2011)

Dragos Vasile Lupu a disparut din Buhusi, judetul Bacau, pe 2 august 1996. Avea 7 ani si a plecat de la blocul bunicii, situat lânga gara, spre casa în care locuia cu mama si cu sora sa, aflata la 500 de metri departare. N-a mai ajuns niciodata.
Abia pe 8 august 1996, politistii din Buhusi au înregistrat sesizarea disparitiei. Pâna atunci trimisesera familia pe drumuri, “sa-l caute bine”. La începutul anchetei le-au luat declaratii mamei si bunicii, apoi l-au anchetat zile în sir pe Viorel Lupu, tatal baiatului, crezând ca i-a facut vreun rau fiului, ca sa nu mai plateasca pensie alimentara. Barba­tul se scutura si acum ca dupa un cosmar când îsi aminteste: “Eu n-aveam legaturi cu baiatul. Îl mai vedeam pe strada si atât. Nici nu-mi zicea «tata». Dar sa-i fac rau pentru 300 de lei… Era un kil de salam atunci. Dar eu nu aveam munca, d-aia nu plateam pensia. Ca n-aveam de unde. Da’ sa-l omor?? Copilul meu?? Doamne fereste!”.
Oamenii legii l-au dat pe Dragos în urmarire si i-au trimis fotografia pe la centrele de plasament. N-au primit nici un raspuns. Si nici n-au facut nici un fel de alte cautari. Subsolurile blocurilor din zona n-au fost verificate niciodata, iar când mama a cerut un câine “de urma sau d-ala care gaseste cadavre” sa-l duca în padure la Racova, i-au spus ca e nevoie de prea multe aprobari. “«Haideti, doamna! Ati înnebunit? Trebuie aprobare de la Bacau, de la Bucuresti… Si copilul o fi fugit», mi-au spus atunci“, îsi aminteste Ma­riana Enache, mama baietelului. Asa ca a luat câinele ei din batatura, care nu se mai ridica de pe hainele lui Dragos de când disparuse, i-a legat la gât o caciula de-a baiatului si i-a zis “Cauta!”. Ca-n filme. Catelul s-a dus pâna în padurea din apropiere si a dezgropat un sac din plastic. “Eu când am vazut sacul ala, am lesinat. M-au luat de-acolo. Dar nu era decât un câine mort, îngropat de cineva…”, povesteste cu groaza mama.
Dragos era un copil istet, dezghetat, obraznic si slab mort. Copiii îi ziceau “scaletu’” (n.r. – scheletul). “Stia sa spuna cum îl cheama, al cui e, unde sta… Si era slobod la gura. Mai înjura daca nu-i convenea ceva. Aveam încredere în el. Stia unde tin banii în casa, si pe vremea aia um­blam cu marci, dar n-a luat niciodata din ei decât daca-i spuneam eu. Facea si ne­bunii. Mai arunca cu apa de la balcon peste oa­menii de pe stra­da, mai facea pipi pe scara blocului, ca sa-l enerveze pe seful de scara, care era politist si cu care aveam mereu scandal. Odata, îmi aduc aminte ca si-a vân­dut caciula din cap ca sa ia o pâine calda de la brutaria de lânga casa. Când l-am întrebat de ce a facut asta, mi-a zis ca îi era pofta de pâine si ca nu-i pare rau de caciula, ca-i aduce turcul alta. Alta data, suparat pe mine pentru nu stiu ce, mi-a aruncat toate hainele în hipoclorit… Când venea de la gradinita la maica-mea, arunca gentuta si striga din usa: «Eu sunt, mamaie, ma duc la fotbal». Si dus era. Pâna iesea maica-mea din ca­mera, el era jos. Dar de lipsit de-acasa n-a lipsit niciodata. Dar înainte sa dispara s-a întâmplat ceva ciudat. Vreo câteva zile la rând mi-a venit acasa cu niste dulciuri scumpe. Când l-am întrebat de unde le are, mi-a zis ca «de la domnul ala cu camasa alba cu mâneca scurta, îl stii tu». Nu stiam despre cine vor­beste. Si i-am zis sa nu mai ia. N-a mai venit cu dulciuri acasa, dar eu stiu daca nu cum­va le lua si le mân­ca pe stra­da?”, spune mama.
Disperarea le-a împins pe cele doua femei sa caute copilul si pe alte cai. “Am um­blat prin ghicitoare, prin popi care deschid car­tea, pe la d-astia de zic ca vorbesc cu spiritele… Toti au zis ca baiatu-i mort. Si eu ma rog în fiecare zi sa îmi vina în vis, sa-mi spuna unde e”, zice cu tristete bunica. “Am avut si eu suspiciunile mele. Am banuit-o pe ne­vasta lui Viorel Lupu, ca ar fi vrut sa-mi faca rau din gelozie, ca el voia sa ne-mpacam. L-am banuit pe politistul care era sef de scara la maica-mea, ca mereu aveam sicane cu el. Nu stiu ce sa mai cred. Nu vreau sa încarc pe nimeni, nu vreau decât sa stiu ce s-a întâmplat. Daca e mort, vreau sa stiu unde e, ca sa pot sa ma duc sa-l plâng, sa-i aprind o lumina. Daca-i viu, sa stiu de ce-a plecat. N-am avut grija de el? I-a lipsit ceva? Nu stiu ce-o fi fost în capsorul lui… Dar, orice s-a întâmplat, vreau sa stiu de ce”, se framânta mama.
În anul 2000, Mariana s-a mutat în Turcia si a mai nascut o fetita, pe Ka­rina. Apoi l-a parasit pe tatal ei, tur­cul cu care trebuia sa se casato­reasca, si a plecat în Italia. Abia acum, dupa cinci ani de munca acolo, a re­venit în tara, ca sa schimbe pasa­poar­tele fetelor. Nu s-a resemnat, dar spu­ne ca nici nu-si poate permite sa se autodistruga: “Am doua fete de crescut. Trebuie sa fiu întreaga si sa mun­cesc. Dar numai ele stiu câte cos­maruri am noaptea si cum tresar în somn”. Sibel si Karina nu suporta sa-si vada mama plângând. Se uita urât la reportofonul care ne înregistreaza discutia si ies pe rând din camera.
Marianei nu i-au mai ramas decât ghiozdanul si camasile pe care i le cumparase lui Dragos ca sa-l trimita la scoala, în toamna lui ’96. Le mângâie si o podidesc lacrimile.

“Unde-o fi bietul meu copil?”

Dosarul de disparitie al lui Dragos Lupu e la Politia Buhusi. N-are nici 100 de file. Inspectorul Emil Vlad, care se ocupa de el acum, spune ca politistii au verificat toate informatiile primite: “S-a cautat în centre de plasament, s-au verificat PIN-uri, CIN-uri, tot ce semana cu el. Dar nu s-a gasit nimic. Foarte mult a cautat si familia, dar fara rezultat. În 2009 am primit de la IGPR o solicitare sa trimitem un kit cu fotografii ale baia­tului si ale rudelor – parinti si frati – pentru a se realiza îmbatrânirea faciala, sa vedem cum ar arata azi. Am trimis, dar n-am mai primit nimic înapoi”, spune el. Ultimul document din dosar e din luna februarie a.c. O declaratie a tatalui, care spune ca n-a mai auzit nimic de baiat.

L-ati vazut?

În ziua disparitiei, Dragos Vasile Lupu (foto) purta o camasa verde cu gri deschis, o pereche de pantaloni de trening bleumarin si era încaltat cu sosete si sandale negre. Avea 1,10 m înaltime, parul blond, tuns scurt si ochii verzi. Îi cazuse un dinte din fata. Daca aveti vreo informatie despre baiat, sunati la 112 sau la cel mai apropiat post de Politie.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: